Poezia înalță spiritul, bucură inima, însuflețește mulțimile și conduce lumea! Nu e o platitudine fără temei, ci un adevăr dovedit istoric; amintiți-vă de mișcările sociale și revoluțiile inspirate de versurile unor imnuri ca „La Marseillaise”, „God Save The Queen”, „The Star-Spangled Banner” sau, să zicem, „Deșteaptă-te, române”! (Sigur, funcție de gusturi, puteți să vă gândiți și la mișcările sociale, individuale sau de cuplu încurajate de nemuritoarele versuri „Suzana, mi-a mâncat banana, / Eu te spun lu’ mama” ori „Singură la mare / Stau cu burta la soare” ori „Eu vara nu dorm, vara nu dorm. / Nu am somn, nu am somn / Zorii zilei mă prind cum pe plajă mă plimb”…)
În fine, de forța aproape materială a liricii, de puterea de incantație a poeziei este, cu siguranță, convins vicepreședintele liberal al Consiliului Județean, Victor Chirilă. Fostul primar al Bârnovei nu prididește să ne dovedească, pe blogul său, că este nu doar un brav urmaș al Brătienilor, ci și un iscusit versficator admis în cercul intim al muzei Euterpe. Muză care, alături de inamicii politici sau de altă natură, i-au inspirat vicelui catrene nemuritoare sau, mă rog, la fel de nemuritoare ca Internetul și serverul în care sălășluiește blogul menționat. Dintre strofele desăvârșite ca formă și devastatoare ca efect cu care spiritul liric al liberalului a mușcat din adversari spicuim doar una dedicată foștului șef al portocaliilor ieșeni, Dumitru Oprea: „Fug primarii din barca PeDeListă / Fără să verse lacrimi în batistă. / Fug cu toţii căutând proptea / De nu-i opreşte nici…Oprea” și o ofrandă adusă fostului șef al Consiliului Județean, Constantin Simirad: „E linişte deplină până-n zări / Şi gerul muşc-a noastre dimineţi. / În timp ce Bubu sforăie pe nări,/ Judeţul nostru zace în nămeţi”.
Splendid, nu? Nu numai superb, ci, ținând cont că atât Oprea, cât și Simirad au ieșit din prim-planul vieții politice bahluiene, și eficient! De forța magică a mantrelor sale trebuie să fie pe deplin convins și Chirilă care, mai nou, și-a îndreptat tirul nimicitor al rimelor către un nou adversar. Este vorba de un anume Dobașu, care ar fi reușit să rănească orgoliul poetului cu o expresie de genul „O urbe debilă cu Hordilă și Chirilă”. Noi nu-l cunoaștem pe Dobașu ăsta, nu știm dacă o fi ziarist sau ba, dacă a scris sau nu și unde ar fi putut pune el titlul care l-a iritat atât de tare pe vicele liberal. Oricum, trebuie să fie cineva important, iar Chirilă pare să îl știe pe blasfemiator, de vreme ce l-a luat în vizor și îl mitraliază cu următoarele versuri: „Îndurare! Fie-ți milă! / Nu mai fă urbea „debilă”. / După ce-ai băut un chil, / Cred că tu ești un… debil. / Chiar de-ai scris și de Hordilă, / Semnează numai… Chirilă”, precum și „Măi poznașule dobaș! / Se vorbește prin oraș, / Că tu umbli după caș. / Și-ai să vezi că eu ți-s naș”.
Ce lovitură năprasnică, doamnelor și domnilor, stimați consumatori de lirică modernă! Ce profunzime, câtă plasticitate, ce jocuri de cuvinte! Nu avem nicio îndoială că ținta atacului se zvârcolește în chinuri și că își smulge părul din cap pentru că a avut obrăznicia să asmută duhul creator chirilian!
Cum necum, deși deplângem soarta victimelor autorului, credem că ar fi un și mai mare păcat ca vicele liberal să rămână – ferească muza! – fără inspirație. Iată de ce ne-am gândit să îi punem la dispoziție câteva catrene pe care am fi onorați dacă, aflându-se în vreo dispoziție mai confesivă, va dori să și le asume și să le posteze pe blog. Iată, deci, o poezioară care s-ar putea intitula „Amintiri de la Bârnova”: „Când eram și eu primar / Nu eram deloc avar: / Când hectarul se vindea, / Mai lăsam din partea mea…” Cum fiica sa este, mai nou, mare șefă pe la Aeroportul ieșean, îi dedicăm acest catren, cu titlul provizoriu „Avioane și milioane”: „Fata mea e manager, / Ia salariul pân’ la cer! / Cum mai zboar-un avion, / Ea mai ia un milion!” Nu în ultimul rând, „Ars poetica”: „Mare vice la CeJe / Și sculă în PeNeLe! / Dar, vă jur, e un noroc / Să scrii poezii pe blog!”
Opera Manga
