Cu refrenu’ ăsta vor începe bolnăvicioşii ţării luna, săptămâna şi, cu voia dumneavoastră, ziua de 1 a lui april, stimaţi amatori de noutăţi ştinţifico-medicale de mare senzaţie. Nu! Nu e nicio păcăleală! Pentru cine a păşit vreodată prin spitalele cele româneşti – şi nu se poate ca vreunul dintre distinşi boieri dumneavoastră să nu fi trecut, că doar nu v-aţi născut cu toţi ieri, la Arcadia – termenul de „chitanţă” din titlu poate speria pe multă lume şi induce în eroare până şi pe cei mai avizaţi critici într-ale medicinei de Bahlui. Nu însă şi pe onor miniştrii şi capetele cele luminate din Guvernoiul lui 
Victoraş Ponta, în frunte cu marele specialist Eujen Nicolăescu, cari s-o gândit ei, aşa, că n-ar fi rău să vadă şi cum e cu coplata asta în sănătate. Adică, s-o bage aşa de probă, ca să vadă cum rezistă mogârtanii la stres. Încercări au mai fost, dară miniştrii au dat cu tăţii înapoi, când s-o aburcat pacientu’ cu înjurături şi scuipături pe ei, la aşa o intenţie barbară. Acuma însă, gata! S-a stabilit. De la 1 aprilie, tot bolnavu’ cari are nevoie de bilet de… externare, nu de internare, tre să scoată bănuţu’ din buzunar. Nu mult. Între 5 şi 10 lei, că aşa scrie la regulamentu’ lui Nicolăescu. Unii manajeri de spitale ş-or făcut deja socoteala că banii nici n-ar fi aşa de mulţi, că, de fapt, ori cu 10 lei ori fără, spitalele, dar mai ales asistentele şi medicii, tot muritori de foame rămân. Treaba e însă una nasoală rău de tot. Că dacă până acuma taxa de internare, de parcare, de fraer sau de ce-o mai fi fost ea prin spitalele ieşene se încasa de multe ori direct în buzunaru’ celui cari era pe fază şi o cerea primu’, cică pomana asta de coplată trebuie dată numai cu chitanţă. Păi cum adică, să se taie chitanţă la un spital de stat? Păi asta e blasfemie curată, pe obrazul urmaşilor lui Hypocrat. Păi chiar nu mai egzistă pic de încredere şi bun simţ? Nu ştie toată lumea că la spital bănuţu’ se dă în plic, nemarcat, nenumărat şi, pe deasupra, desigilat? Stricăm noi acuma o tradiţie seculară pentru – scuzaţi-ne expresia – un rahat de reformă? Zău aşa, că s-o-ntors medicina iasta cu fundu-n sus, nu alta! Prin urmare, dragi români, dacă pentru medici, asistente şi manageri e pagubă mare, dumneavoastră ar trebui să egsersaţi serios la refrenu’ din titlu, ăla de ni-l cânta pe la tinereţile noastre de zgubilitici alde Artanu şi domnu Iliescu (Dan, nu Ion), lăudată-i fie ghitara: Tanţa, Tanţa, lasă aroganţa… Şi taie chitanţa, am adăuga noi… (Doctor Alban)
