Dacă vă numărați printre cei care încă mai cred în Moș Crăciun, că omenirea a fost creată de niște extratereștri plictisiți, că dacii sunt primul popor de pe fața pământului și că iepurașul de Paște naște ouă vii și de culoare roșie, atunci probabil că ați putea fi la fel de interesați și de poveștile interminabile despre „reconstrucția dreptei pe scena politică românească”. În această situație fericită, este posibil să vă fi rămas în minte și numele unora dintre eroii acestei saga contemporane – de îmbibație, pardon, de inspirație băsistă și de mare succes pe Facebook –, precum Mihai Răzvan Ungureanu, Cristian Diaconescu, Aurelian Pavelescu, Mihai Neamțu și, nu în cele din urmă, Elenina Nicuț.

Ca oameni cu o oarecare raționalitate, totuși, ar fi normal ca, vorbind despre „reconstrucția dreptei”, să fantazați cu privire la un fel de val de idei, nevoi și inițiative care răscolesc opinia publică, societatea civilă și lumea politicienilor, la niște oameni care se întâlnesc, își dau cu părerea, se ceartă, se împacă și, în cele din urmă, se înțeleg asupra a ceva care se poate numi „dreapta”. Adică, la un fel de cooperare, colaborare și consens. Nimic, însă, din toate acestea la eroii despre vă vorbeam!

A dovedit-o încă o dată, taman la Iași, junele acela ochelarist, cu apucături legionare și pretenții de șef la un fel de partid botezat Noua Republică, Mihai Neamțu pe numele lui. Luat la întrebări de o gazetă locală, căreia i-a dăruit prinosul său de adevăruri despre viitorul președinte al republicii, Mișcarea Populară, retrocedarea proprietăților, capitalele culturale europene și, nu în ultimul rând, teii pe Ștefan cel Mare, imberbul dreptaci a simțit nevoia să verse un hârdău de amabilități și la adresa ieșeanului MRU. Despre ale cărui șanse de a ajunge președinte și al altor structuri în afară de UTC, scara de bloc și microbuzul politic numit Forța Civică, a cugetat cam așa: „Aici, la Iaşi, (MRU) a spus în faţa a mii de ieşeni că va candida. Un ieşean s-a despărţit de moldoveni. Ungureanu s-a întâlnit prima oară cu oraşul Arad în vara lui 2012, după declaraţiile domniei sale. (…) Ungureanu poate va dori să fie preşedintele României în 2014. Ar trebui să ne explice cum poate să câştige dumnealui 51% din voturi în toată ţara, dacă nu a putut lua decât 36% la Arad”. Acid, nu? Și noi am zis la fel, dar și mai mult ne-au marcat panseurile mihainemțiene despre gașca MRU-isto-țărănistă numită, într-o manieră profund originală, „Alianţa DA”: „Nu sunt un fan al confuziilor de brand. Nu cred că v-aţi bucura să vedeţi pe piaţă produse contrafăcute de tip Abibas, Adibas sau Panatronic. Hai să discutăm despre scorul Forţei Civice, de 2,5%, şi apoi de ambiţiile prezidenţiale ale lui Mihai Răzvan Ungureanu”.

Mda, nu că vreunul dintre ei ne-ar fi simpatic, dar poți să zici că omul nu are dreptate în ceea ce-l privește pe MRU? Nu poți! Totuși, dacă tot vorbim de „confuzii de brand”, nu putem să ne abținem să vedem că, parcă și „Noua Republică” a lui Neamțu seamănă nu numai ca atitudine, ci și ca nume cu mai cunoscuta „Nouă Dreaptă”. În acest spirit, sperăm ca, după dispariția previzibilă a „Noii Republici”, Neamțu să nu vină cu „inovații” de genul „Partidul Național Securist”, „Garda de Fler” sau „Tontul pentru țară” și, eventual, să-și schimbe și numele în „Horia Siemens”, „Nenea Ionescu” sau „Adolf Shit Ler”. Ba, ținând cont de faptul că oricum sunt interșanjabili, chiar în „Mihai Răzvan Neamțu”…

Orba volant