Există știri despre evenimente, știri despre oameni și mai există și știri despre… presă, despre cei care fac știri. Orice manual de jurnalism vă va spune că primele sunt cele mai importante, urmate de cele din a doua categorie, în timp ce ultimele sunt, dacă nu non-știri, atunci niște curiozități cu minimă relevanță publică. Cu toate acestea, pentru cei care fac știri, în mod paradoxal, taman ultimele sunt cele mai interesante. Iată de ce, ca producători și devoratori profesioniști de presă ce ne aflăm – ce mai, aproape obsedați de tot ce se întâmplă pe la televiziuni, radiouri, gazete, site-uri, bloguri și chiar Facebook – aproape că ne-am înecat cu tradiționala ștevie de post la citirea unei știri pe care, la prima ochire, am considerat-o cea mai exclusivă, senzațională, șocantă și în direct din câte am văzut vreodată.
Ei bine, știrea începe așa: „Municipiul Iași a fost premiat la categoria «Linia Întâi»”! Șocul a fost prea puternic pentru a continua… Pentru cine încă se mai uită la televizor, iar când se uită, nu se uită la Știrile Pro TV, „Linia întâi” e o emisiune la o televiziune locală în care, în principal, este tocat, în mod deontologic și împreună cu personalități cunoscute și recunoscute ale dulcelui târg, cam tot ceea ce poate să aibă vreo legătură cu Palatul Roznovanu: primar, viceprimar, gropi, salarii, tei, caniculă, explozii solare etc. Vă dați seama: în aceste condiții, e ca și cum, de pildă, Antena 3 ar face un interviu elogios – în stilul celor cu Năstase – cu prezidentul de la Cotroceni sau, dacă vreți, ca și cum Academia Americană de Film ar da toate premiile Oscar unui film istoric realizat de Al Qaeda despre 11 septembrie.
Când colo, restul știrii ne-a produs o cruntă revenire la prozaicul cotidian: „Municipiul Iași a fost premiat la categoria «Linia Întâi» în cadrul „bătăliei» pentru titlul de «Orașul Reciclării», fiind printre primele municipii înscrise în bătălia pentru titlul de «Orașul Reciclării»”. E vorba, de fapt, de o campanie mai curând de PR a unei firme cu același obiect de activitate ca și minoritarii care sălășluiesc prin preajma ghenelor – „colectarea selectivă a deșeurilor” -, campanie în cadrul căreia au mai fost premiate încă vreo 20 de orașe, asta cu distincții la fel de inspirate și tot din zona conflictelor armate precum „June”, „Trâmbițare”, „Cetate”, „Luptător” sau „Armament de calitate”…
Dincolo de dezamăgirea firească – pe care, de altfel, o încercăm de fiecare dată când citim o știre care începe cu „Șocant!” -, întâmplarea ne-a prilejuit oarecare fantezii în legătură cu grila și politica editorială pe care, cine știe, televiziunea le-ar putea adopta într-un viitor nebulos: știri despre cât de frumos e Ciricul, ce bine se circulă pe drumurile modernizate și ce umbră dau salcâmii japonezi, dezbateri despre mândria de a fi ieșean și de a fi votat USL, emisiuni politice de popularizare a Hotărârilor de Guvern sau anchete devastatoare despre unii actuali sau foști membri PDL…
(Trebuie să fim sinceri: când vorbeam despre „fantezii” cu privire la viitorul televiziunii cu pricina, n-am fost chiar sinceri. Din câte știm, postul are probleme mari, foarte mari; în plus, nici nu prea credem în gluma aceea că „nimeni nu a câștigat un război cu presa”… Dar despre asta mai vorbim…)
Raport de necaz
