Așa cum cioclii, ca și unii preoți, prosperă pe seama suferinței, politicienii pe cea a naivității și speranței, iar cârciumarii pe cea a setei, la fel și medicii obsedați de imagine cresc pe spatele foamei presei și a publicului telespectator de sânge, come și creieri pe pereți. V-ați prins că despre deputatul OTV-ist de Bârlad e vorba, Tudor Ciuhodaru, care nu putea rata acest festival al indigestiilor și intoxicațiilor alimentare care este Paștele pentru a-și demonstra, pe de o parte, cunoștințele de medic urgentist și, pe de alta, pentru a ne împărtăși din bagajul său de spiritualitate creștină.
Fără să fie întrebat în mod expres, dar nici ignorat cu responsabilitate, acest Dr. Oz al Partidului Poporului a venit în întâmpinarea valului de crampe, constipații și sângerări digestive aferente ieșirii din post cu o serie de recomandări de o valoare incontestabilă care au culminat cu următorul mesaj: „Moderația trebuie să fie cheia alimentației. În caz contrar veți avea nevoie de serviciul de urgență și ne putem întâlni chiar în garda din noaptea Învierii sau în a doua zi de Paște”. Dincolo de sfaturi – pentru care îi mulțumim, deși nu i le-am solicitat și nici nu le-am urmat… –, nu am înțeles despre ce „serviciu de urgență” și „gardă” vorbește infatigabilul doctor. Nu știm dacă și-a reobținut slujba din UPU mult visată și degrabă aducătoare de notorietate și voturi, dar, ultima dată când am verificat, Ciuhodaru rămăsese și fără norma, și fără ghereta-vedetă de la „Sf. Spiridon”; mai mult, bârlădenii, conștienți și ei de apucăturile Libelulei, nu-i dăduseră nici măcar posibilitatea de a face voluntariat la dispensarul local. În plus, la Comisia de Sănătate și Familie a Camerei Deputaților și în plen nu se lucrează în „gărzi”, ci după „program”. În fine, poate s-or mai fi schimbat lucrurile…
Pe de altă parte, deputatul nu avea cum să scape de magia iepurașului, inspirat de care și-a prezentat și meseria în termenii unei insule de sacralitate într-o mare de profan, vorba lui Eliade. „El a fost primul care a resuscitat. Noi doar îi continuăm lucrarea… în gardă la urgențe”. Ca să nu existe dubii, „El” despre care vorbește Ciuhodaru în Sâmbăta Mare e acela care se scrie cu majuscule nu numai la început de frază și căruia doctorul-deputat, sub imperiul adorației mai curând față de sine, decât față de Mântuitor, îi dedică acest instantaneu cu trei ouă, dintre care doar două au și flacără…
Am putea trece peste caracterul profund blasfemator al zicerii libeluliene, cu atât mai pângăritoare cu cât a fost comisă în Săptămâna Mare; trăim, totuși, într-un stat laic, așa că hula este, la limită, o chestiune de gust și de bun simț. Dar a spune că Iisus l-a „resuscitat” pe Lazăr – și nu că l-a „înviat”, așa cum am învățat noi, înainte de împărtășanie, între două palme la fund, de la bunica – e ca și cum ai spune că Dumnezeu e primul constructor, ba chiar și, în calitate de creator al Soarelui și stelelor, primul manager al E.On, că Fecioara Maria a fost un caz atipic de sarcină cu autor necunoscut sau că apostolii erau membrii fondatori ai unui think tank preocupat de problematica socială, politică și religioasă…
Pentru asta tebuie să ai atât o imaginație bogată, cât și o relație foarte relaxată și doar tangențială cu realitatea. În multe cazuri, acestea sunt și trăsături ale schizofreniei, dar să nu vorbim de funie în casa spânzuratului…
Doctorii lui Iehova
