Nu că ne-am fi întrebat vreodată, cel puțin nu la modul serios, de ce are Gabriel Surdu mustață, cum a ajuns colonel, în ce fel a făcut primul milion de dolari și primele zece milioane de ruble, cum de a rămas șef al PDL Iași, dacă îi place să poarte bască sau caschetă, dar iată că la o parte dintre aceste preocupări de evident interes public a ținut morțiș să ofere lămuriri singur, într-o conferință de presă, pe la sfârșitul săptămânii trecute. (Îi mulțumim și pe această cale generosului colonel pentru actul de dreptate săvârșit cu această ocazie: dacă PSD-iștii ieșeni au trimis presa locală la regim, făcând un 1 Mai fără bere și mici, iată că darnicul PDL-ist i-a întâmpinat pe găozari cu cozonac, ouă vopsite și… lapte, fâcând astfel un act de reparație nu doar morală, ci și calorică; sigur, cunoscându-l, ne cam îndoim că a plătit el însuși festinul și că nu le-a obținut din sponsorizări ori din rezervele rămase de anul trecut, dar important e cine face cinste, nu cine plătește…).

Cum Săptămâna Luminată predispune nu numai la excese alimentare, ci și la relaxare, socializare și mărturisiri, Surdu a făcut lumină și asupra unei probleme care nu a frământat niciodată pe nimeni, recte înălțimea sa: „Când eram mic, cozonacul, dar mai ales laptele ăsta intoxicat şi nenorocit m-au ajutat să cresc până la 1,89 metri”.

Iată, așadar, stimați luptători împotriva caloriilor acumulate în exces cu ocazia sfintelor sărbători de Paște și 1 Mai, o lecție de nutriție sănătoasă pe care Jamie Oliver, Gordon Ramsay și Gheorghe Mencinicopschi își smulg părul din cap de ciudă că nu au reușit să o producă ei primii! Vă dați seama, ce chestie să crești până la 1,89 metri mâncând numai cozonac și lapte! Și, mai ales, ce de-a zile de Paște și Crăciun trebuie să fi sărbătorit anual familia micului Surdu dacă a ajuns așa mare! O dată la două zile, hopa și cozonacul… Și ce organism neobișnuit de solid, ce digestie fenomenală a avut junele Găbiță dacă „laptele intoxicat şi nenorocit” nu i-a pricinuit intoxicații severe, ci, din contra, creșteri spectaculoase!

Dincolo de faptul că nu am avut șansa să ne bucurăm și noi, alături de colegii presari, de ospățul oferit de șeful portocaliu, trebuie să recunoașteam că am avut-o, de câteva ori, pe aceea de a ne întâlni față în față cu gurmandul colonel. Neavând nici noi o constituție tocmai emilbociană sau tudorciuhodariană, trebuie să recunoaștem că, într-adevăr, Surdu nu e chiar pitic; totuși, fără a băga mâna în foc, 1,89 metri – atât cât a măsurat el – ni se pare cam mult. Nu vrem să ne gândim că, poate, am înțeles noi greșit și că domnul colonel se referea la lungimea altor organe; era vorba de nas, obsedaților! Probabil că e vorba de efectul ăla psihocorporal, al percepției de sine, despre care vorbesc manualele de psihologie: orice șef – chiar și de partid mic, mic, tot mai mic – se vede pe sine mai mare decât este în realitate…

Văcuța Milka