Nu mai acu vro două zile, aflat-am noi de cel mai tare protocol care s-o încheiat în istoria noastră de stat membru UE şi aprig doritor de păpat fondurile evropeneşti puse cu dărnicie la dispoziţia fraereştenilor din agricultură şi nu numai. Dacă până acum gradul de absorbţie era undeva pe la 5 la sută, de-acum, treaba e ca şi rezolvată. Cică patriarhul BOR, ieşanul Daniel, o bătut palma cu menistrul peste Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dănuţ Constantin, pentru o promovare ca la carte a satului românesc.
După câte aflăm noi, ar fi vorba, în fond, despre informarea locuitorilor din zonele rurale despre fondurile europene pentru dezvoltarea agriculturii şi a satului românesc, prin susţinerea campaniei „PNDR vine în satul tău”, precum şi de „promovarea valorilor tradiţionale ale comunităţii rurale în vederea conservării şi dezvoltării patrimoniului spiritual, cultural, educaţional, social şi natural al satului românesc”. Noi, unii, deşi ortodocşi convinşi şi practicanţi, nu am priceput mare lucru din formularea aiasta mai mult decât generală şi plină de suptînţălesuri. Două rânduri mai jos însă, un extras din protocol ne zâce că se vor avea în vedere organizarea de întruniri, seminarii, simpozioane, destinate locuitorilor din zone rurale şi implicarea acestora în proiecte culturale şi educaţionale cu scopul păstrării conştiinţei şi identităţii româneşti, stimularea tinerilor din mediul rural privind antreprenoriatul şi conştientizarea importanţei asocierii şi comasării terenurilor, dar şi organizarea în parteneriat a unor activităţi cu scopul valorificării resurselor locale.
Ei, acum parcă mai vii de-acasă. Ca să nu mai cheltuie statul leuţi pe consultanţă şi esperţi cari să îl înveţe cum să scrie un proiect evropenesc, Guvernul face o delegare către popa din sat, care ştie el mai bine cum e cu atracţia de fonduri, că doară nici la cutia milei banu nu vine el chiar singur. Prin urmare, de-acu înainte, chiar suntem curioşi cum o să decurgă slujbele de duminică prin cătunele desfundate ale ţărişoarei: între două spovedanii şi trei molifte, mai intră şi câte-un moşneag cu spirit antreprenorial care să vreie să îşi deie pământul la asociaţie. Adică mai pe gratis, ori, în cel mai bun caz, cu nişte produse la anu… Că doară Biserica ştie care-i treaba şi cu moşiile astea, că nu degeaba să judecă de vreo 20 de ani cu statu. Iar cine o mai vreie să facă agricultură de capul lui, să te ţâi atunci afurisenie…
Râdem noi, mai glumim, dar treaba nu-i de şagă. Dacă Biserica face ea lucrarea asta pe gratis, deşi noi ne cam îndoim, cunoscând buzunarele largi de popă, atunci agricultura românească chear că e salvată. Mai rămâne ca menistrul lui Felix să tragă un protocol în regim de PF, adică de Prea Fericire, prin care Biserica să aducă ploaia regulat şi la timp, ca să nu ne mai batem capul cu sistemele de irigaţii. Iar dacă prin toamnă s-or mai ţâne nişte slujbe de vreme bună pe dealuri şi câmpii, ca să se pârguiască şi poama pentru vinişorul cel popesc, atunci chiar că a meritat tot efortul.
Ce proiecte europene de promovare, ce agricultură performantă… Facem o cruce mare, scuipăm de trei ori în sân şi cu Doamne-ajută înainte! Aleluia!
(Musca la arat)
