Cine a crezut vreodată cu sinceritate că Partidul Poporului – Dan Diaconescu este un „partid” în sensul clasic al termenului ori măcar în cel clepto-arghiro-postmodern de factură dâmbovițeană, că scorul îi va rămâne prea multă vreme la nivelul incredibil din „duminica orbului” de anul trecut ori că strânsurile colorate și dubioase numite „grupuri parlamentare” vor rezista mai mult de jumătate de an, ei bine, probabil că încă mai crede că Soarele se rotește în jurul Pământului, că iepurașul de Paște fată ouă vii sau, mai curând, că Elodia a fost răpită de extratereștri și plasată într-o mănăstire budistă de prin Botswana.
Întrucât noi – ca și dumnevoastră, suntem siguri – am citit mai mult decât „Mersul trenurilor” și nici nu vizităm prea des oaza de veselie și de verdeață de la poalele Buciumului, chiar n-am picat de pe scaun de mirare la citirea următoarei „bombe de presă”: „Patru deputaţi au anunţat, marţi, plenul Camerei, că părăsesc grupul parlamentar al PPDD, urmând să activeze în continuare ca deputaţi independenţi. Cei patru deputaţi sunt următorii: Viorel Blăjuţ, circumscripţia electorală 24, Iaşi, colegiul uninominal 12; Ion Șcheau, circumscripţia electorală 2, Arad, colegiul uninominal 3; Ovidiu-Ioan Dumitru, circumscripţia electorală 42, Bucureşti, colegiul uninominal 6; Mihai Aurelian, circumscripţia electorală 43, colegiul uninominal 1, Europa de vest”.
Cum vistieria țărișoarei e cam goală, iar gurile USL-iste și așa prea multe, cum domnu’ Dan nu are nici pârghii și nici măcar vreo televiziune la care să-i laude sau să-i spurce, nu-i nicio surpriză că parlamentarii populari au început să își reconsidere principiile și să redescopere, în masă, beneficiile independenței. În plus, e la mintea cocoșului că, pentru un PSD aflat în prag de divorț de instabila și cicălitoarea consoartă liberală, o „fecioară” neafiliată politic și, ca atare, disponibilă e o parteneră mult mai tentantă decât o doamnă ce încă mai poartă verighetă și numele soțului. Plecarea celor patru nu vine chiar nici așa, din senin, domnu’ Dan pierzând deja vreo 9-10 cotizanți parlamentari până acum; iar excluderea liderului de grup de la Cameră, Radu Popa, pare să fi fost acel punct de cotitură de la care nu mai există întoarcere.
Cine aruncă primul piatra?
În ceea ce ne privește, nu ne-am grăbi să ne indignăm și să-l acuzăm pe Viorel Blăjuț de „traseism”, chit că, cu doar câteva luni în urmă, acesta se jura pe toți sfinții lui catolici că în niciun caz nu va părăsi PPDD de dragul PSD: „În niciun caz. Nu am luptat atât ca să ies deputat şi acum să sar în altă barcă”. Să fim serioși: chiar dacă se va înscrie în PSD, Blăjuț ar fi abia la al doilea partid; la câți morți a îngropat și la câte pomeni a dat prin Nicolina, sigur îi vor fi iertate și păcate mai mari ca ăsta!
În plus, înainte de a fi parlamentar și filantrop, Blăjuț este, totuși, om; iar înainte de a fi om, el este om de afaceri. Puneți-vă în locul lui: credeți că-i ușor să faci profit cu Iașisting-ul când cei mai mari consumatori de stingătoare și truse medicale sunt instituțiile de stat și companiile care, într-un fel sau altul, au relații cu statul? Credeți că-i ușor să contribui la starea de sănătate a națiunii prin spitale ca Sf. Sava sau Recumedis în condițiile în care Casa de Sănătate dă și așa banii cu țârâita? Credeți că-i simplu să dovedești că ești un antreprenor onest când instituțiile de control par să-și fi redescoperit atribuțiile, iar bugetul strigă după bani? Ei?!
Sigur, că independentul nu a făcut niciodată prea mare caz de legătura sa conjucturală cu PPDD e un fapt remarcat, de altfel, și de o gazetă bâzâitoare și de maximă vigilență în ceea ce îi privește pe cei care par să aibă mai mulți bani decât ar avea nevoie. Vă dați seama ce bucurie e acum pe capul găozarilor care remarcaseră, încă de acum vreo două luni, că sediul lui Blăjuț de la Casa Sindicatelor nu are nicio trimitere la PPDD și cât de relevant era acest fapt în ciuda dezmințirilor deputatului: „Nu am pus însemnele partidului, pentru că aici este birou parlamentar. Partidul are sediul pe strada Cuza Vodă. Nu mă disociez de PPDD, eu datorez mult partidului, fără de care poate nu aș fi intrat în Parlament”. Ei, dacă nu era PPDD, era altul, dar asta e altă discuție…
Despre eventualele beneficii ale viitorului partid la picioarele căruia Blăjuț și-ar putea depune independența, nu prea știm ce să zicem. În jumătate de an de deputăție, charismaticul a reușit să deschidă gura de două ori în Cameră: o dată la jurământ, iar a doua ca să combată, cu vajnică revoltă națională, atacurile mișelești ale separatiștilor din Ținutul Secuiesc. Drept e că a semnat și cinci proiecte de lege, din care două despre diverse pomeni sociale și încă două cu oarece modificări la Legea Sănătății. Ce mai, a fost discret, dar a lucrat numai în beneficiul cetățeanului…
Una peste alta, la capătul acestei analize, putem socoti că gestul lui Blăjuț, departe de a fi surprinzător ori condamnabil, e, pur și simplu, un semn de maturitate politică. Nu întâmplător, acum se face anul de când Blăjuț a reușit, în sfârșit, să susțină examenul de maturitate, după cum se vede că nu a trecut ca rața prin apă de primul an de facultate de Științe Politice…
Ba pe-a mă-tii!
Spre deosebire de noi – care suntem dispuși să privim cu înțelegere și chiar simpatie anomaliile vieții politice –, gestul lui Blăjuț nu avea cum să nu prilejuiască un comentariu din partea șefului filialei bahluiene a PPDD, Vlad Hogea; să acceptăm să numim „comentariu” găleata de flegme și amabilități de autobază trimisă de guralivul președinte către presă și din care spicuim: „Prin conduita și comportamentul din timpul campaniei electorale, dar, mai ales, de după intrarea în Parlament, Blăjuț se situase deja în afara partidului. Jocurile murdare și intrigile subterane, profilul moral ambiguu și afacerile veroase (elemente reflectate inclusiv de presa centrală și locală), cultivarea intereselor personale mai presus de binele comunității au fost și rămân incompatibile cu statutul de membru PPDD. Curățat de personaje de tristă amintire (precum Viorel Blăjut), PPPDD își menține linia intransigentă de lider al opoziției parlamentare, critic al acțiunilor Executivului și, respectiv, apărător al cauzei celor mulți. (…) Prin debarasarea de Radu Popa și Viorel Blăjuț, PPDD iese întărit și va aborda așa cum se cuvine marile bătălii politice ale anului 2014 – alegerile euro-parlamentare și cele prezidențiale”.
„Jocuri murdare”, „intrigi”, „profil moral”, „personaje de tristă amintire”… Nu-i putem nega talentul de a înjura pamfletarului redutabil care este Vlad Hogea. Dar la un politician aflat el însuși la al patrulea sau al cincilea partid, care, pe deasupra, nu a fost în stare să își aranjeze apele parlamentare prin CUG, deși a fost lăsat în pace și chiar încurajat, poate că era nimerită ceva mai multă reținere…
Adio, dar rămân cu tine…
Când încetasem să mai așteptăm vreo explicație oficială din partea lui Blăjuț cu privire la noua sa independență, iată că acesta și-a șters lacrimile, a tras aer în piept, și-a suflecat mânecile și a trimis lumii întregi o „scrisoare deschisă” din care spucuim și noi: „Am demisionat numai din grupul parlamentar PPDD, rămânând în continuare membru al acestui partid. Am intrat anul trecut în PPDD, fiind convins că Dan Diaconescu este singurul politician care-l poate înlocui pe Traian Băsescu la cârma României. (Urmează osanale pentru domnu’ Dan). Odată intrat în partid, mi-am dat seama că cel care a dat numele partidului de fapt nu conduce acest partid. Simona Man şi gaşca din jurul acesteia au format un sistem tenebros care gâtuie partidul, transformându-l într-o feudă, iar noi, ceilalţi, suntem trataţi precum iobagii. Nu avem dreptul de a accede în funcţii decizionale din partid, dacă nu suntem în gaşcă, deşi rezultatele obţinute ne recomandă. (Urmează alte combinații de laude pentru părintele partidului și săgeți înspre „gașcă”). Sper că şi la Iaşi, indivizi precum Vlad Hogea sau Alin Aivănoaei să lase locul altora, mai ales că au pierdut alegerile, singurul test în care poţi să demonstrezi că eşti un politician competent. Stai în frunte dacă ai rezultate, nu ca un păduche sperând că la următoarele alegeri te alegi cu un ciolan. Am intrat în politică să alungăm ciocoii din fruntea ţării, dar îi avem la noi în partid. Dacă Vlad Hogea şi-ar fi ales cel mai greu colegiu din Iaşi, aşa cum Diaconescu s-a bătut cu Ponta la Târgu Jiu şi ar fi obţinut măcar jumătate din voturile obţinute de acesta, atunci ar fi fost şi preşedintele meu chiar dacă nu este parlamentar. (…) Închei această scrisoare deschisă către ieşenii care m-au votat, către colegii din partid care gândesc ca mine şi către toţi colegii din partid de la Iaşi, rugându-i să înţeleagă gestul meu de a mă separa în Parlament de un grup care nu mai reprezintă Partidul Poporului, promiţându-le că nu mă voi transfera la USL niciodată şi că-l voi susţine necondiţionat pe Dan Diaconescu în toate proiectele sale politice”.
OK, am înțeles că domnu’ Dan este un titan și că Blăjuț îl va sluji, cu o dragoste nepieritoare, în tot ceea ce face. Că în jurul Simonei Man s-a format o „gașcă”, o „cloacă”, o „feudă” care întinează sfintele idealuri ale domnului Dan. Că părintele fondator este sabotat din interior. Că, la Iași, răii de Hogea și Aivănoaei îi pun bețe în roate blajinului Blăjuț, de parcă un ditamai parlamentarul s-ar putea teme de un consilier județean și de un cetățean fără nicio funcție… Dar cel mai mult ne-a impresionat promisiunea că nu se va transfera niciodată la USL. Sigur că da; punem pariu?!
Cine urmează?
Fiindcă inepuizabile „surse politice” – ca și ale noastre, de altfel… – vorbesc de încă vreo 20 de deputați și senatori care se pregătesc să-i spună „pa și pusi” domnului Dan, nu putem să nu ne gândim și la sănătatea celorlalți doi parlamentari PPDD pe care județul Iași, grație misterelor redistribuirii, are onoarea de a-i fi trimis la București.
Fost PSD-ist, fost PDL-ist, fost consilier județean și local, fost patron, senatorul de Răducăneni, Tomești și Tansa Ionel Agrigoroaiei pare un răspuns plauzibil la întrebarea „Cine urmează?” De altfel, suspectat pe bună dreptate de presă de oarece gânduri de plecare, acesta nici nu s-a obosit să nege prea convingător această ipoteză: „Este greu de spus, acum, ce se va întâmpla, dar există şi această variantă. (…) Nu ştiu dacă s-a mai discutat această problemă, a părăsirii partidului, însă luni sigur se va discuta”. Ziua de luni a trecut, dar decizia lui Agrigoroaiei încă nu a fost anunțată. Ca supraviețuitor al trei partide și al tot atâtor falimente – despre care a scris, magistral, în celebrul volum „Eșecul, un salt mare spre succes” –, nu ne îndoim că senatorul va găsi puterea de a o lua, din nou, de la capăt…
În ceea ce-l privește pe șturlubaticul deputat de Dacia-Alexandru Daniel Oajdea, acesta chiar nu poate fi suspectat că ar avea vreun fel de convingeri politice, după cum nici fidelitatea față de domnu’ Dan nu credem că îl dă afară din casă. Sigur, belicos din fire și clonțos prin formare, acesta se jură că scenariul părăsirii PPDD este „rodul celor care nu au ce face şi ne poartă de grijă şi nu este adevărat”. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că o eventuală trecere a acestuia la PSD – nu, însă, și la PNL… – ar fi un „breaking news” până și pentru niște gazetari blazați ca noi. Deși, dacă stăm să ne gândim un pic, în ultimele luni Oajdea a manifestat o neobișnuită cumințenie atât în general, cât și în ceea ce privește Primăria Iașului, în particular. Și, vorba aia, subiecte de dat din gură ar fi avut destule…
Cum să obții 23 de parlamentari din 17 posibil
Fără nicio legătură cu poveștile, patimile și perlele de mai sus, haideți să facem împreună un scurt exercițiu de matematică politică. Se dau două partide, să le zicem X și Y. Într-un județ oarecare, X și Y pot obține, împreună, 17 parlamentari; atâtea colegii sunt, atât e maximul. X și Y au o alianță, deci nu se pot masacra chiar pe față. O altă problemă este că atât X, cât și Y au atât niște perioade foarte favorabile, cât și foarte multe orgolii și încă și mai multe guri de hrănit. Sigur că X și Y vor mai mult de 17 mandate; din păcate, însă, nu se poate. Care este soluția? Din fericire, o anumită lege le permite și celor care pierd alegerile să se aleagă cu mandate de parlamentar, de pe locul al doilea sau chiar al treilea. În aceste condiții, se caută alte partide cărora sondajele le dau oarecare șanse, să le zicem M și N, iar pe listele acestora sunt puși prieteni ai X sau Y. Evident, candidații își vor asuma principiile și sigla „partidului-gazdă”; altfel, n-ar mai fi democrație! În același timp, dacă sunt cuminți, candidații M sau N vor fi sprijiniți discret și nu vor fi călcați pe gât, așa cum ar fi normal, de X sau Y. Dacă lucrurile merg bine, atunci X și Y vor obține toate cele 17 mandate; legea cu pricina va face ca, pe lângă aceștia, să obțină mandate și câțiva candidați M sau N. La un anumit moment după preluarea mandatelor, aceștia din urmă vor avea de ales: fie să sprijine discret inițiativele X și Y, fie să se întoarcă la matcă, părăsind M sau N și dând-o pe față.
Iată, așadar, dragi elevi, cum poți să obții 20 sau chiar 23 din 17 mandate posibile. E un fel de loterie pe invers, de 49 din 6; doar că, spre deosebire de loterie, nu are nimic de-a face cu norocoul. Și, după cum spuneam, e doar un exercițiu de matematică, fără nicio legătură cu realitatea…
Al cui om e Blăjuț?
Acestea fiind spuse și toate detaliile lămurite, o singură întrebare ne mai stăruie în minte: sloganul acela de pe hectarele de meshuri, bannere și afișe cu care Blăjuț decorase Nicolina prin campanie, cel cu „Sunt omul tău”, oare cui îi era adresat? E clar acum că nu lui domnu’ Dan. Atunci, era pentru domnul Gheorghe sau pentru domnul Relu? Că noi am auzit ambele variante…
Spitalul Sf. Savarina
