Se spune că nu ai dreptul moral să îți dai cu părerea despre ceva dacă, în prealabil, nu l-ai încercat tu însuți, pe pielea ta. Cum ar veni, n-ai putea să vorbești despre efectele fumatului sau ale consumului de alcool dacă nu te-ai făcut cremene măcar o dată, despre literatură dacă n-ai scris măcar o postare pe Facebook sau despre politică dacă nu ai lipit cel puțin un afiș.
Fără să fim întru totul de acord cu această prejudecată, întrucât nici bibliotecile n-au omorât încă pe nimeni, trebuie să recunoaștem că, cel puțin în privința politicii, un dram de adevăr există. De această chestiune ne-am convins, zilele trecute, când l-am auzit pe junele premier Victor Ponta susținând că, după el, noua Constituție ar trebui să prevadă și ca, după modelul primarilor și a consilierilor locali și județeni, parlamentarii care vor migra de la un partid la altul să își piardă mandatul. Cum numai în ultima jumătate de an vreo 30 de parlamentari au redescoperit beneficiile independenței și ale libertății doctrinare, iar alte câteva sute de primari și consilieri portocalii sau populari și-au dat seama că, de fapt, și ei iubesc USL-ul, ca și grosul populației, ideea nu ni se putea părea decât oportună și lăudabilă, chiar salutară, vorba lui MRU.
Cu atât mai încrezători în beneficiile viitoarei Constituții am devenit când am observat că inițiativa are și sprijinul unor politicieni ieșeni cu o experiență vastă și relevantă în alunecosul domeniu al traseismului. V-ați prins, evident, că la doctorul-deputat OTV-ist de Bârlad ne referim, la Tudor Ciuhodaru, un cameleon politic cu o capacitate de metamorfozare ideologică și doctrinară absolut remarcabilă, care, după un slalom parlamentar pe ruta PSD-UNPR-PC-PPDD (cu oarecare flirturi nefinalizate și cu PNL, PDL și, din nou UNPR), și-a adjudecat, pe drept, mult râvnitul titlu de „Traseistul anului” în 2011. Iată ce rostește gura deputatului despre chestiune și ce spirturi medicinale folosește pentru a îndepărta izul de traseism: „Am susţinut acest lucru, precum şi limitarea numărului de mandate pentru toţi aleşii la maxim două. Pe de altă parte, parlamentarii sunt aleşi uninominal pentru a fi în slujba poporului și nu a unor interese de partid. Eu am preferat să lupt pentru spital regional de urgențe pentru care am obţinut o hotărâre de guvern, pentru nivelul de trai al românilor şi pentru prosperitate şi legi bune pentru oameni, chiar cu riscul de a fi exclus de politicienii de meserie”. În privința celor două mandate, nu credem că șturlubaticul doctor-deputat trebuie să se îngrijoreze prea tare. Cât privește „poporul”, „luptele”, „interesele”, „nivelul de trai”, „prosperitatea” și toate celelalte, am văzut de prea multe ori discursul ăsta ca să-l mai băgăm în seamă. Până la urmă, în lipsa fidelității față de partid, colegi, electorat și principii, aceasta-i singura provocare a traseiștilor: să găsească de fiecare dată o scuză măcar aparent rezonabilă.
Fără să aibă experiența complexă a deputatului, ne-am bucurat să vedem un punct de vedere pertinent în legătură cu această chestiune și din partea senatoarei liberale de Copou-Păcurari-Dacia-Alexandru, Mihaela Popa, plecată din PDL pe urmele lui Sorin Frunzăverde într-un moment cu adevărat maro pentru guvernarea portocalie: „Este un principiu foarte bun pe care îl susţin. Este nevoie să punem capăt acestui fenomen al migraţiei continue de la un partid la altul, sunt sigură că mulţi aleşi ar fi de acord să plece din Parlament dacă nu se mai regăsesc în principiile partidului care i-a promovat. Trebuie să fim atenţi însă şi la libertatea votului. Ce vor face partidele cu acei parlamentari care au altă opţiune de vot, care reprezentă voinţa alegătorii din colegiul uninominal şi nu instrucţiunile liderului de partid. Acest aspect trebuie analizat cu atenţie”, a declarat Popa. Ne îndoim profund că ai nevoie de mai mult de degetele de la o mână ciungă ca să numeri câți deputați și senatori „ar fi de acord să plece din Parlament dacă nu se mai regăsesc în principiile partidului care i-a promovat”; ca și cum principiile ar fi alea care i-ar fi făcut să investească în nominalizări, relații și campanii costisitoare… În ceea ce privește aspectul gingaș al relației dintre partide și parlamentari „rebeli”, nuanța senatoarei ni se pare interesantă, cu atât mai mult cu cât pare să aibă și o notă de parfum personal. Să fie oare vorba – așa cum se aude – de faptul că începe să se simtă tot mai neglijată în sânul PNL și, în același timp, mult mai confortabil în celălalt sân, roșu, al USL-ului?!
Mița Traseista
