„Doamnă bine, cu libido reciclabil, în funcţie de ofertă, mă angajez să scot din lehamite junii acneici sau domnii pensionari suspecţi de gută. Nu ofer nicio garanţie fiindcă nu ştiu peste cine dau. Credinţa îmi este în Constituţie”.

Ha-ha-ha!

Iaca mare brânză şi vânzoleală în Comisia de revizuire a Constituţiei. Uite ce grijă au oamenii care trebuie să aibă în seamă legile ţării: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie şi nu între soţi”. Asta frământare a avut-o Biserica Ortodoxă Română, care a propus modificarea din Constituţie. Cu alte cuvinte, le-am rezolvat pe toate şi ne-a mai rămas uniunea, copularea sau împreunarea. Şi cum altfel mai bine decât prin Constituţie putem să o facem? Scrie la reglement? Scrie!

Până la modificare, „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Adică ei, soţii pot fi de sexele pe care şi le aleg la întemeiere, nu trebuie să fie obligatoriu Ying şi Yang sau suavă domniţă şi vajnic flăcău. Pot fi doi domni respectabili, care, după ce au gustrat din plăcerile vieţii, se pot retrage la bătrâneţe întru căutarea masculinităţii lor pierdute. Cine ştie prin ce frământări şi-au epuizat rezerva testosteronică şi apelează la estrogenul care le-au adus sâni la anii pensiei?! Ori pot fi două matroane amazoance, pline de pilozităţi ce-ar înspăimânta şi un căpcăun, în căutare de recompense pierdute în anii fecioriei şi răzbunare pe oricine are răbdare să le asculte la coadă la Poştă, când se plăteşte pensia fără CAS!

Legea hormonilor

Am imaginat un aşa scenariu de groază fiindcă este greu de crezut că un om normal la minte şi cu un echilibru perfect hormonal şi-ar face o familie altfel decât cea naturală. Şi dacă totuşi la el natura a dat-o-n bară şi a socotit hormonii greşit, punându-i pe cei de acelaşi fel într-un coş, e treaba lui şi nu decide ditamai Constituţia cu cine îşi alină suspinele-n noapte! Nu e nevoie să se scrie în cea mai mare lege a ţării cu cine ne tăvălim în aşternuturi ori cu cine schimbăm se-me-seuri porcoase când alergăm prin travaie, asudaţi şi plini de feromoni.

Unde e iubire nu-i tocmeală

Că unde e discriminare nimic nu e se ştie, dar parcă e cam mult când vine vorba despre iubirile între domni sau domniţe. Primii care îşi fac nedreptate sunt ei înşişi fiindcă acceptă ca vocea străzii să le dicteze comportamentul. Homosexualitatea nu este un lucru nou, iar istoria abundă de exemple, ca să folosim un clişeu.Vi-l imaginaţi pe Alexandru Cel Mare cerând voie de la un eventual stăpân moral să-şi iubească flăcăii care i-au dat forţă să cucerească o jumătate de lume? Ori chiar credeţi că amazoancele care au instituit matriarhatul s-au ferit de la poveştile de alcov?

Unde e iubire nu-i tocmeală, iar cui nu-i place să nu se uite şi să nu asude de poftă! Şi pentru asta nu-i nevoie de Constituţie, ci de creier şi de simţire ca să pricepi că tot ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place. Iar ce rămâne, transformă Lucifer în păcat!

Cupidonia Terestris