• bârfitorii au luat o ţeapă monumentală, nimerind la o dezbatere academică despre cunoaşterea de sine, crezând că merg la un stabiliment ascuns, din acela cu felinar roşu
Mare ţeapă au mai luat bârfitorii de serviciu, stimaţi cititori, zilele trecute, la o manifestare pe cât de atractivă cu numele, pe cât de ciudată şi dezamăgitoare în materie de prezentare pentru publicul curios din fire. Ne-am luat noi, bătrâni hârşâiţi prin mondenităţile plaiurilor bahluiene şi am zis să onorăm o invitaţie la nişte cursuri numite, îmbietor, drept „Şcoala iubirii”. Aşa că am stat noi oleacă 
de ne-am crucit, zicând, în sinea noastră că asta o fi vreun substitut pentru nelegalizarea prostituţiei, ori pentru ca domnii generoşi să evite întâlnirile de gradul zero cu cine ştie ce nimfomană de pe la anunţurile de mică publicitate, prin care ni se oferă masaj şi senzaţii de neuitat „cu finalizare”. Aşa că, pudibonzi din fire, am zis s-o luăm încetişor, că nu ne mai ţân balamalele ca la 30 de ani. Ne-am înarmat aşadar cu un set nou-nouţ de prezervative, plus alea vulcanizate cu scotch, uitate în buzunarul de la sacou, de la ultima deplasare „în interes de serviciu” în căutare de subecte ferbinţi, şi am pornit în expediţie. Unde mai pui că nişte colegi mai înfierbântaţi au crezut că avem de-a face cu vreo MISA, ori cu vreo altă sectă de ne pune să ne legăm la ochi pentru ca mai apoi să ne pună să ne-o tragem ca chiorii, ca s-o spunem pe româneşte. Aşa că, am tras o duşcă de Săniuţă, başca, am mai şi combinat vreo două beri peste, ca să ne facem de curaj. Că, vorba ceea: cine ştie la ce te poţi aştepta de la Şcoala iubirii.
Facerea de bine… iubire de sine
Când acolo, ce să vezi. Or nu ne-am uitat noi bine pe invitaţii, ori bârfitorii s-au înferbântat pre tare la hormoni, da’ ne-am trezit într-o enstetuţie cu ştaif den târg, pe la Şcoala de arte, unde o fostă mare glorie a handbalului de pe la noi s-o trezit ea să ne înveţe nu din tainele iubitului acela clasic, pe care-l ştim noi, între un bărbat şi două sau mai multe fumei, ci iubirea de sine. Cu alte cuvinte, caută matale liniştea spirituală, apucă-te de nişte terapii alternative, masaj la tâmple şi cursuri de mâncat fără E-uri şi de dezvoltare personală şi apoi să vezi ce uşoară este viaţa. Or, noi de-aiestea am zis că nu muşcăm. O fi ea viaţa nasoală, criza în buzunar cât casa, dar parcă nu ne-am ramolit chiar aşa de tare, nici păr în palmă încă nu ne-o crescut. Cum spuneam, ţeapă mai mare ca asta nici că am luat vreodată. Da’, nu-i nimic. Tărăşenia are şi o parte bună. Ţeapa iubirii a fost un bun prilej ca să mai dăm pe gât o bere pe arşiţele astea musonice. Unde mai pui că parcă ni s-au mai ascuţit şi nouă nişte simţuri pe cari le credeam demult uitate, de când am intrat la andropauză. Aşa că bem berea, păstrăm prezervativele, că nu se ştie niciodată când se întoarce Guru Bivolaru în ţară şi ne convoacă la o destrăbălare din aceea adevărată. Steagu’ sus, mateloţi, că veaţa abia începe! (Pipi Guru)
