Celor care au ratat cel mai tare discurs al preşedintelui în exerciţiu le sugerăm să-l caute pe net. Nu se poate să treci prin viaţă fără să asculţi minciunile unui om căruia nu-i pasă nici de secetă şi nici de inundaţii, dar care tânjeşte la a avea livada lui plină de poame.
Of, pensioara mea!
Preşedintele Traian Băsescu a declarat la un post de televiziune că după terminarea mandatului, i-ar plăcea să aibă o fermă de 200-250 de hectare, pe care să îşi facă şi o livadă cu piersici, cireşi şi meri, cumpărarea de teren agricol fiind singurul motiv pentru care ar fi dispus să ia un credit bancar. Ei, ce spuneţi? Vi-l imaginaţi pe domnia sa fostul prim om al ţării stând cu nepoţii de mână la coadă la scoring? Ce credeţi că i-ar răspunde oficianta ce abia a promovat masterul şi şi-a găsit un loc de muncă de unde nici măcar banii pe ciorapii lycra nu şi-i scoate? „Adeverinţă de salariat aveţi? Ori cupon de pensie, să vedem dacă vă încadraţi în plafon”. Iar el, sfios, să-şi scoată basca de fost om al muncii, actualmente trăitor din fondul de pensii şi să tremure uşor din cap: „Duduie, astea sunt bune? Aveţi nevoie şi de adeverinţă de la medicul de familie? Să ştiţi că nutriţionistul mi-a recomandat acest biznis. Cică mă ajută să-mi refac rezerva de minerale şi vitamine pe care n-am avut-o niciodată. În plus, trăind într-un mediu curat, adică în livadă, nu sunt expus toxicităţii aruncate de BMW-urile fiicelor mele şi nici de praful pe care l-am tot zvârlit în ochii românilor”.
Şeful statului şi-a găsit şi refugiu politic – Mişcarea Populară. Păi cum altfel poţi să fii de partea norodului dacă nu aşa? „Mi-ar plăcea ca după ce termin, dincolo de faptul că mă voi ocupa de Mişcarea Populară, să am o fermă aşa, de 200-250 de hectare, pe care, pe vreo 50 de hectare, să fac livadă cu piersici, cireşi, meri”, a afirmat preşedintele Băsescu.
El ar fi dispus să ia un credit de la bancă numai pentru a cumpăra teren agricol. Altfel nu, că nu-i trebuie. Nici teren nu vrea că el are întinsul mării, dar dă bine la popor să vezi cum şeful ţării se gândeşte să facă parte dintre opincari.
250 de hectare nu sunt chiar o livadă mică. Atât are Prinţul Nicolae la Fundulea. Este oleacă de chiverniseală, nu-i de glumă. Pe timpuri era o moşioară bună, cu sate şi iobagi care trudeau pentru bunăstarea boierului. Păi, merită să se înglodezi în datorii la bancă doar ca să te vezi plimbându-te cu şareta prin sat şi dând bineţe babelor ce ies de la Sfânta Liturghie, unde au aprins lumânări întru sănătatea boiernaşului.
Cam aşa arată şi o hacienda, de pe care se pot scoate agave cât să faci afaceri din tequila că ce altfel de comerţ decât cel „cu grade şi tărie” ar face Trăienel? O livadă cu perje şi avrame (prunele alea albe, dulci şi numa’ bune de forfotit în borhot – nota celor care nu ştiu) ar fi tot ce şi-ar putea dori preşedintele nostru.
Ce-i trebuie lui bătaie de cap când haraşpinca-i gratis şi-i pică din copac? Problema e creditul şi, mai ales plata lui, că dacă nu plăteşti te bagă la Biroul de Credit, adică te reclamă şi te spurcă la toată lumea că eşti rău-platnic. Nu că i-ar fi ruşine, dar cu băncile nu-i de glumă, iar de te ia valul, să te ţii popriri pe pensii şi executări pe livada de perje. Şi apoi, de unde rachiu că poamele vor ajunge pe la executări silite, iar duşca pe gâtul celor care abia au aşteptat s-o dea în bară, ca să urce ei pe valul de l-a înghiţit pe Trăienel.
Taica Drojditu
