O veste lansată ca un trăsnet de o televiziune naţională a fost cel mai bun somnifer pe care l-am fi putut folosi, în afară de niscai beri aruncate pe gâturile arse de caniculă. Cică suntem cei mai săraci din Europa! Aţi auzit minune mare, ştire bombă? Vestea vine tocmai de la Eurostat, adică de la Biroul de statistică de la Bruxelles care numără european cu european, leu cu leu şi afacere cu afacere, le măsoară între ele şi dă verdicte — tu eşti cel mai calic, tu eşti cel mai avut, tu eşti cel mai deştept, iar alţii e cei mai proşti (dezacord voit).
Lideri la calicie
Şi ce-i nou în asta? Adică am fost şi mai înstăriţi în ochii UE? Adică am avut şi alte poziţii decât la coada oricărui clasament? Nu cred! Suntem mereu ultimii în privinţa datoriilor ce trebuie plătite, a hărniciei, a ambiţiei şi chiar a sănătăţii. Mai nou, suntem şi printre graşii Europei, printre cardiacii şi diabeticii bătrânului continent. Cică de la stres se trage! Ei aş! De la proastele obiceiuri, de la crăpelniţă multă şi unsuroasă şi de la drojdeală ieftină.
În timp ce Eurostatul ne numără firfireii din buzunare, noi ne măsurăm tensiunea arterială, ale cărei valori ar putea înspăimânta şi un elefant. Ca urmare, cerem mereu recalibrarea scalei, pe motiv că inimile noastre pot duce mult mai mult. Dacă suportăm noi traiul din România, ne mai sperie o bubuială în plus în artere ori vreun anevrism?
Neamul nevoii
Cum de am ajuns aici? Păi, la început a fost pofta. După ce nea Nicu ne-a ţinut numai cu apă, paie şi bătaie, a venit minunata libertate în care am halit cu nesaţ tot ce au aruncat americanii şi europenii de prin depozitele armatelor lor. Resturilor le-au spus ajutoare şi ni le-au băgat pe gât, iar noi am umflat maţul. După ce ne-am colorat burţile cu verdele din sucul de kiwi (vă amintiţi gustul primelor concentrate? la Iaşi le vindea o firmă defunctă demult — Tamaz), ne-am dedat la crenvurştii din conserve şi la ketchup. Mergeau numai bine cu suc la cutie “Tropicana”. Doamne, cum oare am putut înghiţi atâtea porcării?
Odată cu liberalizarea comerţului, am dat de gustul păstrămurilor injectate, al puilor umflaţi cu gelatină şi al cărnurilor slăninoase, pe care le pârpolim la toate sărbătorile, că dacă românul nu frige un grătar, nu poate respiral!
Când UE a dezvelit cortina şi în dreptul uşii noastre, să te ţii haleală de prin toate depozitele uitate, să te ţii oferte de la hipermarketuri multinaţionale care, în ţara lor de baştină nici la porci n-ar da momelile cu care ne-au luat banii.
Noi ce-am făcut? Am băgat în guşă ca demenţii, am băut ca smintiţii toate spălăturile de butoaie de prin garajele celor ce se dădeau podgoreni, apoi ne-am luat locurile în statisticile europenilor care nu se mai satură să numere obezii, cardiacii şi tuberculoşii români.
Culmea românismului
Suntem un fel de pecingine şi cât de curând Eurostat va scoate şi o culegere de bancuri cu şi despre români. Din ciclul “Ştiţi care este culmea…?”, veţi afla că avem record la mâncat jumări, la spart seminţe, la înghiţit E-uri, la drojdit samahoance şi la fluierat a pagubă. Iar culmea culmilor va fi probabil răspunsul la întrebarea “Ştii care este cea mai mare avere a românilor?”. “Slănina de pe burtă — iarna îi ajută să nu crape de frig, iar vara le ţine de foame, că se hrănesc din propria osânză”.
Hai ş–om fugi în lume
Dacă n-aţi râs, n-aţi greşit. Puteţi să clătinaţi din cap a pagubă şi să vă gândiţi cum să emigraţi în Luxemburg. Cică acolo e bine. PIB-ul e mare, lumea e subţire şi poate şi cu dare de mână, că are de unde. PIB per cap de locuitor: 60.499 euro; populaţie: 518.000 locuitori; suprafaţă: 2.586 kilometri pătraţi. “Luxemburg este apreciat de către cei mai bogaţi oameni ai lumii datorită politicilor fiscale şi al nivelului ridicat de confidenţialitate în ceea ce priveşte operaţiunile bancare”, zic statisticile. Aha ! Deci ţine arvuna la secret! “Totodată, Luxemburg este cel mai bogat stat european din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, iar la nivel global este depăşit doar de Qatar, unde PIB-ul pe cap de locuitor ajunge la 80.721 euro”. Sună bine, aşa-i? Deja oferta s-a dublat – avem la dispoziţi Luxemburg sau Qatar pentru emigrare. Mai rămâne să vedem ce condiţii pun pentru români şi s-ar putea să avem noroc – ori ne adoptă că suntem calici, ori aruncă la gunoi statisticile Eurostat fiindcă e greu de crezut că există oameni care ar putea trăi cu atât de puţin şi să fie atât de graşi!
Adoratta Flămânzeanu
