Dragii noştri, uite că şi Iaşul a reuşit să aibă un eveniment cultural de excepţie. Întins pe două săptâmâni şi multe aşteptări, Festivalul Internaţional al Educaţiei a tras cortina peste spectacolele cu care au încântat publicul. A fost frumos, am văzut reprezentanţii de marcă, ne-am bucurat de artişti remarcabili, am cunoscut oameni deosebiţi şi am văzut ce ne lipseşte – cultura! Şi educaţia! Cu alte cuvinte, oricât ne-am da noi de şmecheri şi de culturali, rămânem nişte tărănuşi cu cizmele smolite de glod şi lăsate la barieră atunci când încălţăm papucii de lac pentru oaspeţii care chiar cred mofturile noastre. Nu şi-ar închipui nimeni că în cel mai mare oraş din cea mai calică zonă a Europei oamenii sunt chiar aşa cum sunt – adică mincinoşi, dar cu inimă largă şi plini de gargară.
Şi dacă tot facem recapitulare, eu zic să o luăm cu începutul poveştii, presărate cu tot felul de gafe.
1. Acreditările de presă s-au dat aiurea. S-or fi temut de gura noastră! Cică pixarii ar fi trebuit să se alinieze la cortul de presă de pe „Ştefan”, cort în care te întâmpinau nişte june care spuneau că ele „sunt de la FIE, nu de la ABplus”. Adică, vezi matale în altă parte, că noi suntem cu capul în nori. În tot acest timp, curgeau comunicatele şi invitaţiile de presă prin care erai poftit să iei legătura cu marii oameni sosiţi la Iaşi. Dacă aveai acreditarea pierdută între ABplus şi cort.
2. Gala Educaţiei. Un fâs imens, în care s-au premiat ei între ei, cu mici excepţii. Din ciclul „corb la corb nu-şi fură mălaiul”, premiile educaţiei ieşene au ajuns pe la oameni din Bucureşti. Abramburica vă spune ceva?
3. Conferinţa lordului David Trimble. Un om excepţional, care a vorbit la un public mult prea nefamiliarizat cu eticheta şi diplomaţia. Organizatorii, onor BCU, au schimbat vreo patru microfoane până să se poată auzi ceva în sală, nişte iluştri musafiri plescăiau gumă, purtătorul de cuvânt de la UTI, o cucoană geluită, a vorbit întruna cu vecina de scaun, iar Abramburica moţăia. Îi cădea capul în piept la propriu! O fi fost prea zbânţuit cheful de după gala FIE, cine ştie?
4. Spectacolul de dans al lui Răzvan Mazilu. Superb! Impecabil! Public puţin, majoritatea cu invitaţii fiindcă biletele au fost prea scumpe. Dublu ca preţ faţă de Capitală, fiindcă şefii de la ABplus au vrut să-şi scoată criza din casă pe spectacolele de la FIE şi au băgat preţuri imense la bilete.
5. Recitalul Patriciei Kaas! Superb! O artistă prin orice definiţei în orice DEX ai căuta! Din păcate, însoţită de un translator agramatat, pripăşit pe scenă la ambiţiile unui patron de agenţie de turism care deodată s-a văzut mare călător la Paris şi a cărui nevastă este profă de franceză! Greşit! Total greşit.
6. Spectacolele operă-film-festival! Frumoase, cu prezentatori mult prea plini de morgă faţă de un public doritor doar să-şi clătească ochii, nu să vadă orgolii refulate!
7. Spectacolele de teatru excepţionale, jucate toate la suprapreţ de s-au speriat şi actorii! Totul ca să-i iasă reţeta ştabului de la ABplus!
8. Concertul Clasis 300, derulat într-o sală jegoasă, care miroase a bascheţi uzi de pe timpul în care găzduieşte târgurile ieftine de bulendre. Noroc de interpreţi, că au meritat toate bătăturile din palme făcute în cele două săptămâni de când ne hrănim sufletul într-un Iaşi dornic de cultură.
Festivalul Internaţional al Educaţiei a fost o producţie tipic moldovenească – brânză bună în burduf de câine. Sub pretextul unor acţiuni de gală oferite unor oameni care sunt doriţi de spectacole de calitate, patronii de la ABplus au vânat o ciubucăreală mare. Ei şi-au permis să ceară preţuri neruşinate la bilete în condiţiile în care toată şandramaua le-a fost sponsorizată. Probabil că şi Dumnezeu le-a dat bani. De ce au cerut ei paralele astea multe de la public? De neam prost!
Dedal Şansonetistul
