Când ne gândeam că, toropită de caniculă, destructurată de venirea vacanței de vară și torpilată la principii de declarațiile miniștrilor USL și ale oaspeților străini ai dulcelui târg, mica, dar vioaia societate civilă ieșeană se pregătește să depună armele, definitiv și irevocabil, la picioarele administrației locale, iată că un nou atac a dinamitat armistițiul, relansând crâncenul război dintre „teiști” și „a-teiști”. Metamorfozată, ca în Kafka, dintr-un student anemic la Arhitectură, cu freză „pompadour”, blugi skinny și eșarfă lila, într-un maistru de autobuză aghezmuit și pus pe harță, societatea civilă bahluiană a avut o pulsiune neașteptat de brutală, trimițând o nouă flegmă „teistă” pe obrazul „drujbarilor” din Palatul Roznovanu.

Atacul nu a venit, ca de obicei, pe Facebook, pe blogurile deontologice, pe site-urile dotate cu televiziuni sau, ca petiții, de la universitățile din străinătate, ci direct de pe bulevard, în văzul lumii, printr-un fel de graffiti agramat și scris aparent de un elev cu sindrom Down care a apărut de câteva zile pe zidul unei case din zona Filarmonicii. „Nu mai taiaa copaacii …oaie respirăm același aer”, scrie, plin de patos și obidă, activistul civic, lăsând să plutească un semn de întrebare cu privire la identitatea celui gratulat cu apelativul testicular.

În ceea ce ne privește, nu am înțeles de ce vocala „a” a fost dublată în termenii „taiaa” și „copaacii” și încă nu am decis dacă e vorba de încercarea de a sugera țipătul de durere și revoltă al teilor tăiați sau, pur și simplu, de analfabetism. Cum avem oarece motive să înclinăm spre a doua explicație, poate că nu ar fi fost inoportună o scurtă notă confesivă, care să adauge necesara nuanță cum că, deși respirăm același aer, e limpede că nu vorbim aceeași limbă.

În rest, confruntați cu acest atac atât de plastic, nu-i exclus ca tipii lipsiți de umor din Primărie să oblige proprietarii sau, în fine, chiriașii imobilului să elimine actul estetic, afectând, astfel, corola de lumini a capitalei culturii. Pe de altă parte, atacați la amenajarea urbanistică nu numai în spațiul virtual, ci și în cel public, stradal, nu ne-am mira ca angajații din Palatul Roznovanu să răspundă cu aceeași monedă, pictând casele din centrul istoric al târgului cu mesaje la fel de pline de miez, precum „Nu mai mâzgăli pereții …oaie, trăim în același oraș”…

Ouăle lui Columb