* după ce v-am spus cum spală oamenii noştri ţucalurile prin spitalele nemţilor, iată că o altă poveste medicală a împuţit aerul din Iaşi * punctul de plecare a fost un cabinet aflat lângă Băile Nicolina, pe unde nu este indicat să treci vara dacă nu vrei să mori sufocat * … de duhoarea din bazine şi de pretenţiile financiare ale medicilor care pun oasele la loc după ce ţi le rupi muncind o viaţă

În timp ce televiziunile arată tot felul de români rupţi de foame care ajung la mititica pentru tot felul găinării, există şi persoane care trăiesc numai din şpăgi şi pe care rareori le vede cineva în costum vărgat. Ei sunt dumnezeii sănătăţii, marii şalăi din spitale, stăpâni peste viaţa cu care se joacă în fiecare secundă şi pe care o preţăluiesc în funcţie de cât de mult poţi să le burduşeşti buzunarele. Rareori îi întreabă cineva de unde atâta avere pe capul lor, iar dacă totuşi îndrăzneşte careva, ridică nasul a scârbă şi-ţi spun că din muncă. Necinstită, completăm noi. Tarifele lor sunt mari cât câteva pensii bunişoare, dar te lasă să alegi: ori le dai cât cer, ori cu aceeaşi sumă îţi cumperi loc de veci, că nu te mai repară nimeni.

Paulică, mamă, de ce te-ai lăcomit?

5.000 de lei, atât este tariful pentru cea mai simplă operaţie făcută de medicul ortoped Paul Botez. Vaaaiii, ne scuzaţi! Am omis titulatura completă. Este vorba despre „profesor universitar doctor” Paul Botez, şeful Clinicii de Ortopedie a Spitalului de Recuperare din Iaşi, mare erudit, mare formator de cadre, dar un om de nimic. Bun specialist, spun cei cărora le-a înfiletat bine şuruburile în proteza de şold, mare şpăgar, zic cei care încă mai poartă cârje şi sunt programaţi pentru operaţie. Mare hoţ şi tâlhar, ar comenta tot omul cinstit, care a leşinat după ce a aflat ce au găsit procurorii în cabinetul celui care a scuipat pe Jurământul lui Hipocrate. 45 de mii de euro, vreo 65 de mii de lei, 2.500 de dolari şi, nu în ultimul rând, 80 de rublişoare (servicii externalizate şi peste hotare!). Să tot fie vreo 60.000 de euro! Şi Becali ar leşina! Asta doar la o primă cotrobăială!

Săracul doctor, el dormea la spital, nu avea timp să-şi ducă şpăguiala la bancă. Şi, totuşi, atent la sănătatea oamenilor, scrisese frumos într-un caiet cât plătise fiecare amărăştean care venise să-i repare ciolanele. Îşi făcuse omul jurnal de ciubucar, aşa după cum avea şi caiet cu amantele, ca să nu le uite numele şi banii de coşniţă.

Omul cu două măşti

Reputatul specialist, marele om al cetăţii, avea o viaţă de invidiat. O nevastă la Finanţe (banul la ban trage, doar nu vă închipuiţi că ar fi ales vreo coafeză) şi o triadă de amante în spital, una mai huşpită ca alta şi mai dichisită. Tată responsabil, avea grijă de toţi copiii făcuţi cu amantele. Aţi priceput de ce îi trebuia atâta bănet? Voi credeţi că-i aşa de uşor de ţinut ditamai haremul? N-aţi văzut musulmanii ce mult muncesc ca să-şi vadă doamnele fericite?

Banii erau pentru familia lui mare. Şi, totuşi, la organele de control le-a spus că nu erau ai lui, ci ai asistentei-şefe (una dintre amante, spun gurile spurcate), care îi lăsase în păstrare la cabinet. Măi, să fie…

Da’ sănătatea mea, maică?

Necazul doctorului Botez a plecat de la un pacient, căruia i-ar fi cerut cei 5.000 de lei pentru o operaţie. Omul, dornic de sănătate, i-a dat, apoi a sunat la procurori şi le-a spus oful lui. Uite aşa a început tevatura. Cine ştie cât timp o fi adunat săracul pacient leuţii şi cine ştie cât a răbdat de foame?

Întrebarea este: dacă nu ai purcoiul de bani, nu te operezi, nu? Rămâi şchiop, ciung, vai de tine. Suferi ca un câine şi vorbeşti singur cu cârja ta, căreia îi spui oful şi mercurialul operaţiilor de la Spitalul de Recuperare. Sau apelezi la alţi confraţi şi speri că or fi la fel de pricepuţi şi că la ieşirea din sala de operaţie vei avea inventarul complet.

Uite de asta ne este nouă ciudă, de bătaia asta de joc din spitalele româneşti, unde plăteşti şi aerul pe care îl respiri. O fi dom’ doctor bun, o fi faimos, dar chiar aşa, să ia şi pielea de pe om? Nu se mulţumeşte cu ciolanele pe care le permută întru sănătatea celui care i-a plătit pentru fericire?

N-am crezut că sănătatea o să fie vreodată o marfă de contrabandă, că, dacă n-ai bani mori, sau te chinui…

Judecata cea de taină

Acum, domnu’ doctor dă cu subsemnatul, dar nu vă temeţi că greşeşte la scris. Are ca ajutoare un alai de avocaţi, care îl scot nevinovat, că altfel nu le ies vacanţele în Malibu. Ce să vă mai spunem? Că banul spurcă sufletul omului? Asta ştiţi, că şi voi aveţi mâinile mânjite. Ori că aţi dat, ori că uneori aţi luat… păcatele altora. Iar dacă vreţi să aflaţi pedeapsa doctorului Botez, ea va fi doar în Ceruri, că pe pământ au grijă cohortele de avocaţi, la fel de murdari ca şi şpăgile numărate în neştire…

Rozalia Sacruma