* o corespondenţă de-a dreptul incendiară dezvăluită de hackerii americani vorbeşte despre o dragoste înflăcărate pe care blonda Corina Creţu ar nutri-o de vreo zece anişori pentru un negru septuagenar de la Casa Albă 

O poveste de dragoste cum rar mai poţi vedea în zilele astea toride face, de câteva zile, înconjurul globului, stimaţi bârfitori şi distinse bârfitoare. Printre bikinii în stil leopard ai Elenei Udrea şi durerile sarcinii suferite de mezina EBA, o ştire cu „blonda de la Cotroceni” ne-a atras atenţia cu deosebire pe fluxurile de cancan-uri şi mondenităţi. Din nou, veţi spune că avem ceva cu fosta doamnă Cocoş, dar nici pe departe de aşa ceva…

Cum fiecare preşedinte ar blonda sa favorită, vă anunţăm din start că vorba despre Corina Creţu, fostă consilieră a lui nea tătuca Iliescu pe când acesta făcea legea în România. Dacă ar fi să ne luăm după ce scrie presa de pe partea cealaltă a Atlanticului, blonda noastră, aflată la al doilea mandat de europarlamentar PSD, nutreşte o dragoste neîmpărtăşită pentru un negru. Şi asta ar fi de înţeles, zic bârfitoarele bătrâne şi fără inhibiţii, care ştiu că acolo unde a intrat un negru o dată, pot să se strofoace pe urmă şi o sută de chinezi, că nu-i acelaşi lucru.

Numai că negrul de care vorbim nu e om de rând, vorba poetului, ci e ditamai ştăbetele de Colin Powell, primul secretar de stat de culoare pe care l-a dat Lumea Nouă şi cel care a condus răzbelul din Irak pe vremea lui Bush cel bătrân. Ajuns acum la venerabila vârstă de 76 de ani, mister Powell s-a văzut dintr-o dată asaltat de presari, care îl credeau la andropauză, târâindu-şi şalele de pensionar alături de consoarta lui, care-i este credincioasă, dacă am înţeles noi bine, de vreo 50 de ani.

Şi-a băgat Guccifer coada…

Toată telenovela cică ar fi pornit de la nişte mail-uri intimicioase între madam Creţu şi american, în care şi-a băgat coada însuşi Guccifer, un drac de hacker specializat în dezvăluiri de acest gen. Şi ce credeţi voi că îi zicea blondina lui nea Nelu matusalemicului Powell, mai acu vreo doi ani? ,,Ai fost cea mai mare iubire a vieţii mele, însă am găsit în sfârşit o iubire realistică” și ,,Te iubesc” i-ar fi destăinuit  madam Creţu afroamericanului prin noiembrie 2011, taman înainte de a-şi pune şi dânsa pirostriile, dat fiind că a intrat şi europarlamentara noastră în rândul femeilor serioase. Asta după alte mesaje trimise de Valentine’s Day, în care Corina lăcrima că nu are cu cine ciocni şi ea un pahar de vin din acela roşu, bun pentru femei, dar al dracului de bun când îl beau bărbaţii. „Nici măcar o noapte nu merit din punctul tău de vedere? Până la ce punct vrei să mă vezi distrusă complet? Nu e cinstit, Colin, tu nu eşti drept”, mai dezvăluie hackerul Guccifer.

Iar dacă la astea mai adăugaţi şi nişte poze în costum de baie, pe care bârfitorii, oricât s-au străduit să vi le ofere, n-au putut intra în sertarele cu Top Secret ale corespondenţei dintre cei doi amorezi, vă daţi seama cam despre ce iubire ar fi vorba…

Cu un ochi la mail şi altul la nevastă

Până la urmă, mai cu sughiţuri şi cu ochii la partenerul de viaţă, atât Corina Creţu, cât şi fostul Number 2 american au recunoscut corespondenţa purtată de-a lungul a vreo două mandate, adică de pe vremea când Powell venea la Bucureşti pentru a-i aranja curcubeul NATO lui Bush Jr. În acest timp cică s-ar fi întâlnit de vreo două ori, iar mail-urile au luat o turnură „mult prea personală”. Asta cel puţin din partea româncei, care ar fi râvnit, se pare, la un post de comisar european, cu sprijinul şi influenţa „Marelui Licurici”. Cât despre blonda de la Cotroceni, nici aceasta nu neagă mailurile şi pozele siropoase, ci doar se declară scandalizată de faptul că au fost distribuite fără acordul ei (asta ar fi fost şi culmea!).

Noi, ca nişte Cupidoni adevăraţi ce ne aflăm, nu ne putem ascunde curiozitatea dacă în spatele acestor mesaje lipicioase nu s-a petrecut şi ceva acţiune, care să ne facă invidioşi. În lipsa acestor detalii, însă, le dedicăm iubăreţilor o piesă care în tinereţile noastre zbuciumate făceau să curgă râuri de lacrimi mai ceva ca la „Titanic”, atunci când o auzeam la difuzorul de la „Gloria” şi care suna cam aşa: „O iubire transatlantică / A ajuns iubirea dintre noi / Cine ne-o fi blestemat / Cu acest final ratat / Pe amândoi…” (modificările faţă de versiunea originală aparţin redacţiei bârfitoare). Asta ca să nu mai spună careva că dragostea nu-i oarbă de-a dreptul…

Blondies but Goldies