* trecerea lui Gabriel Grigore la Mişcarea Populară a fost tratată ca un gest de normalitate în tabăra pedelistă * singurul ofuscat s-a arătat senatorul Oprea, supărat că Grigore a plecat, iar pe el nu l-a luat

O ştirucă aparent neimportantă a trecut pe lângă noi, ca şi când nimic nu-ar fi întâmplat. E drept, pentru tabăra pedelistă din Ştefan cel Mare, lâncezeala în care a intrat în ultima perioadă poate da de înţeles că sub colonelul în rezervă Gabriel Surdu nici iarba nu creşte, cum ar spune unii foşti portocalii, trecuţi demult în alte tabere. Dar, chiar şi aşa, atunci când îţi pleacă un fost viceprimar din partid, care renunţă acum şi la mandatul de consilier local, parcă nu se cade să nu ai absolut nicio reacţie. Dar niciuna. Demisia din PDL a foarte vocalului, până nu demult, Gabriel Grigore, nu a stârnit mari valuri nici măcar în presă. Doar câteva rânduri aruncate, ici-colo, iar subiectul a fost îngropat instant.

Fără prea multe explicaţii, Grigore ne spune glagorios cum va lupta el împotriva USL din tranşeele Mişcării Populare şi cum le va ciupi el din procente primarului Nichita şi vicelui Chirica, faţă de care foşti lui colegi din PDL erau tare obedienţi. Ne-a plăcut şi caracterizarea făcută pedeliştilor de noul şef al lui Grigore, avocăţelul Dan Constantin Mâţă, care îi consideră pe portocalii nişte „meduze politice”, din alea lipicioase şi care iau forma mâinii care îi mângâie părinteşte pe creştet…

Oprea, ultimul taliban

Ei bine, în toată această retorică sictirit-pamfletară, din care nu am auzit din gura pedeliştilor nici „pâs”, singurul care a avut curaj să-şi asume o opinie a fost senatorul Dumitru Oprea, cunoscut drept protectorul de drept al junelui Grigore, de pe vremea când împreună puneau bazele şi, mai apoi, făceau cărţile fuziunii şi ale candidaturilor în PLD-ul local.

Şi de ce credeţi că e supărat acum fostul rector de la „Cuza”? Că Grigore a plecat din partid fără să-l… consulte! La fel ar fi făcut, cică, şi atunci când a demisionat de capul lui din funcţia de viceprimar, unde avea mână liberă şi gură slobodă să se ia de orice și de oricine, indiferent că avea sau nu argumente. Aşa a recidivat Grigore al nostru şi de data asta, lăsându-l pe senator cu gura căscată. Că dacă-l consulta, cine ştie, poate că plecau amândoi la Mişcarea Populară, ca să reîntregească echipa formată odată, pe când unul încasa bani de la Parlamentul European ca să-i plătească celuilalt chirie. Oprea se jură însă că el, unul, nu are gând de ducă, de vreme ce tocmai a semnat o clauză de fidelitate, la schimb cu funcţia de vicelider peste senatorii portocalii.

Noi, ca bârfitori de ocazie ce ne aflăm şi chibiţari de pe margine ai politichiei locale, rămânem cu o întrebare pe buze, pe care v-o adresăm şi dumneavoastră, ca să vă daţi cu părerea, ca fini analişti ce vă aflaţi: cine credeţi că va stinge lumina la PDL? Că, după cum se vede treaba, lucrurile se mişcă aproape brownian, dar într-un singur sens. Adică spre Mişcarea lui Băse. Nu vi se pare?!

Grigore Ureche