Doamnelor şi domnilor, iubite duducuţe şi stimaţi cavaleri, vă invităm la un circ cu personaje din viaţa reală, care nu ne distrează aşa cum vă aşteptaţi, ci ne stoc lacrimi de ciudă. Nici măcar de mâhnire, ci de furie zborşită pe pereţii conjugali, în timp ce batista adună smiorcăielile din faţa telenovelelor.

La vie en rose

De la ce ne-am luat sau, mai pe scurt, care este subiectul, fiindcă predicatul oricum lipseşte? Păcăleala! Sau păcălelile, minciunile pe care şi le spun tot timpul oamenii şi pentru care plătesc cu ani grei din viaţă şi cu saci de bani la psiholog ori psihiatru ca să-i scape de nevroză. Aţi văzut, probabil, că în ultima perioadă (a se citi an, semestru, trimestru sau orice vreţi voi, după cum vi s-a părut) au explodat acţiunile dedicate sexului frumos. Doamnelor şi domnişoarelor, adică, nu vă hliziţi că nu facem reclamă la evenimente cu tentă amoroasă.

După ce sute de ani au spălat plozi şi au învârtit mămăligi, urmaşele Evei şi-au declarat independenţa şi au purces întru cucerirea lumii. Aşa s-ar putea spune dacă ne uităm cât avânt au luat evenimentele dedicate femeilor. Business feminin, coaching la fel, spectacole dedicate doamnelor, cărţi scrise numai pentru ele, toate îţi pot lăsa impresia că retrăieşti dulcegăriile din ziua de 8 Martie, instituită tot în amintirea unei doamne, Rosa, pe numele ei.

Toţi au descoperit eternul feminim, toţi se pudrează în roz şi trimit şoapte trandafiri pe Facebook şi pe net. În realitate, lucrurile sunt destul de urâte şi nimeni nu povesteşte despre vânătăile cu care sunt întâmpinale cucoanele acasă de către masculul consort, abţiguit bine şi în aşteptarea ciorbei calde.

Simfonia caftelii

De ce să nu o spunem pe cea dreaptă că totul sună a prosteală? Sigur că ar fi minunat ca mecanismele comunităţii să meargă perfect, ca totul să fie o concordie galactică, dar nu este aşa. În timp ce cucoanele se plimbă prin sălile de conferinţe şi vorbesc despre izbânzile demoazelelor, centrele de combatere a violenţei sunt pline, iar medicii chirurgi nu mai prididesc să coase arcade sparte. În timp ce tot felul de madame explică avantajele condiţiei estrogenice, sute de copile ajung violate la spital ori îşi ascund traumele în colţurile pernei, pe care o udă cu lacrimile furiei şi umilinţelor îndurate din partea unor flăcăi lobotomizaţi ori rude numai bune de trimis la spitalul de nebuni.

Mişcarea feministă nu este o noutate, la fel nici amazoancele, doar nota de pufoşenie care i se dă stârneşte silă.

Ce-ar fi dacă…

Măi, oameni buni, voi unde trăiţi? Dragi doamne purtătoare de frustrări, nu vi le mai ascundeţi prin citate celebre postate pe Facebook şi spuneţi-le clar în faţă celor ce v-au rănit cât de cretini sunt şi cum merită un loc fierbinte sub ghilotină, nu în patul vostru. Lăsaţi cursurile de viaţă frumoasă şi lecţiile de „Cum să ne bucurăm de noi” şi începeţi să trăiţi. Daţi-i pe mâna legii pe cei care v-au rănit ori trimiteţi-i la dracu’ pe cei ce vă promit fluturi în stomac şi de pe urma cărora vă alegeţi doar cu viermi de invidie pentru fericirea altora.

Lăsaţi prostiile despre crearea „hărţilor gândirii corecte pentru a atrage abundenţa în viaţa ta” şi aflaţi mai bine „Cine sunt, ce îmi doresc şi de ce?”! Apoi, fiţi arbitrii propriului joc de-a „Ce-ar fi dacă?…” şi alegeţi primul nivel. Puterea personală!

Adoratta Flămânzeanu