Populația ieșeană de peste 25 de ani care a frecventat sălile de curs din Dealul Copoului n-are cum să nu-și amintească de barurile de la parterul Casei de Cultură a Studenților. Imediat cum ieși din parcul cu statui decapitate de la Fundație, faci stânga și intri direct în Belfast. Nu, nu acela din Irlanda de Nord, ci acela autohton, în care mulți tineri și-au petrecut anii de facultate mai abitir decât în amfiteatrele de la „Cuza”.
Marea, imensa, geniala calitate a celor de la Belfast este că au păstrat aceleași prețuri ca acum doi, cinci, opt ani. Adică, inclusiv „pe vremea mea”, cafeaua aici era trei lei, preț de care barul nu s-a dezis nici acum.
Vremea trece, clienții rămân
Cu toate acestea, trecerea timpului și-a spus mai mult decât evident cuvântul asupra clienților. Părerea noastră este că ei au rămas aceiași, problema e că nici la nivel intelectual nu s-au schimbat foarte tare. Așadar, mulți dintre cei care vin acum de dimineață în bar și cer un coniac la cafea sunt cei care au confundat sălile de curs și pe cele de examinare cu mesele din Belfast de prea multe ori și revin aici pentru confirmarea tinereții și a potențialului de a agăța boboacele de la FEAA care, să fim sinceri, nu-s tocmai cele mai inabordabile boboace! Populația Belfast-ului ieșean este cât se poate de colorată, deci. De la ciocolatiul fin al Mohamezilor sirieni la cel de-a dreptul negru al Supermenilor autohtoni, sau de la parfumul stilat al studentelor din Botoșani la cel al șoferilor de TIR, aici toți găsesc un loc de petrecere a câtorva ore de relaxare.
Servirea, însă, nu e punctul forte al celor din Belfast. Dacă ai proasta inspirație de a te așeza la terasă, ai șanse mai mari să consumi ceva dacă vii cu berea în geantă, de acasă. Aici chelnerițele trec cu frevența cometei Halley și cu plăcerea cu care copiii înghit untura de pește. Dar acest lucru nu i-a împiedicat niciodată pe tineri să se simtă bine în această a doua facultate de la baza Copoului…
Belfast and Furious