Acest text nu are nici pătrăţel roşu, nici triunghi verde ori cerc albastru sau cine ştie ce culori şi forme geometrice se mai folosesc pentru semnalizarea unui pericol ori a unei atitudini ruşinoase. În schimb, nu-l apropiaţi prea tare de ochi fiindcă vă va izbi în moalele capului, mai ales dacă lucraţi în comerţ. Vinovaţi sunt angajaţii de la marele magazin de ţepe Auchan, locul de unde ieşi cu parale mai puţin şi cu o regrete for ever.

Să ne explicăm: experienţele noastre nefericite ne-au determinat să vă spunem şi dumneavoastră locul de unde NU se cumpără de-ale gurii, fiindcă riscaţi să vă alegeţi cu toxiinfecţii alimentare şi cu probleme estetice, determinate de pumnul consoartei ori al consortului la aflarea sumelor cheltuite pe nişte prostii.

Zilele trecute am fost la cumpărături la Auchan. Nu fiindcă am vrut, ci fiindcă sistemul digestiv şi-a cerut mult prea zgomotos drepturile. Am cumpărat o pâine cu măsline. Era aburindă şi, dacă ar fi să ne luăm după miresmele din jur, ar fi trebuit să fie o azimă dumnezeiască. Acasă s-a dovedit a fi o turtă crudă, cu pete de mucegai…

Peștele din galantar se împute!

Ne-am oprit la raionul de peşte unde nu ne-am încumetat să prindem în mreje vreun crap. Mirosea cam urât, dar ne-am gândit că vinovat o fi vecinul de-alături, care avea nu numai probleme cu gulerul soios, ci şi cu emisia noxelor intestinale.

Ne-am mutat la conserve şi am ales două variante ochioase, care în final au ajuns la container. După ce am desfăcut o conservă de peşte în sos tomat am constatat că, de fapt, cumpărasem un fel mâncare pentru animalele de companie ori un rest metabolic de la căţei. Pateul de peşte (uşor de recunoscut după cutia neagră şi după preţ, vreo 4 lei parcă) mirosea ca o balastieră plină de meduze, aşa că a avut aceeaşi traiectorie: la gunoi.

Salata de vinete era acră, la fel şi humusul. Salamul feliat şi pastrama tăiată fin-finuţ aveau iz de plastic încins, ceea ce ne arăta că au cam zăcut până când le-am adoptat în coşul nostru de cumpărători păcăliţi de figurile unor comercianţi de două parale.

Cine n-are miros, vai de parale!

Nu ne-am plâns la organismele eventual competente, adică atunci când nu sunt plătite în fripturile arse şi refolosite în salate fiindcă nu se vând, dar am decis să vă împărtăşim din proasta experienţă, mai ales că Auchan nu este la prima abatere. La Paşte ne-a oferit castraveţi veştezi, lucru pe care l-am aflat abia după ce i-am curăţat de coajă, iar copiii au fost fascinaţi de culoarea galben-portocalie a miezului. Ei ştiau că leguma cucurbitacee arată altfel la interior, iar noi nu am avut curaj să le spunem adevărul…

Apoi, bunicile ne-au cam spurcat în zilele de post când le-am oferit trataţii cu iahnie bâhlită. Ne-am scos pe motiv că ar fi fost la mijloc o reţetă grecească, în care cheful ar fi folosit multă lămâie.

La Protecţia Consumatorului nu ne-am dus, fiindcă nu aveam bon şi resturile de mâncare depreciată le-am aruncat. Am cerut, în schimb, ajutor reporterilor de la Bârfa, care ne-au oferit spaţiu generos pentru a ne plânge oful şi ne-au lăsat la îndemână şi condica de reclamaţii. La final, noi vă spunem doar atât: cine mai face ca noi, adică merge legat la ochi la cumpărături, ca noi să păţească!

Geimi Caloricu