„Dragi părinţi, veţi şti despre noi, jăpcarii de profesie, că suntem bine, ceea ce vă dorim şi vouă. Pentru această toamnă am pus la punct ultimele aberaţii din sfera jocurilor pentru cei mici, aşa că vă rugăm frumos, da’ frumos de tot, să vă scoateţi portofelele şi să marşaţi corespunzător. Nu că vrem noi să strângem bani, ci pentru copiii vostri, frumoşii vlăstari ai ţării de mâine. Am pregătit ateliere de gastronomie, ateliere de cusut frumos, jocuri de societate şi câte şi mai câte. Grila de toamna include multe surprize”.

Vă sună cunoscut, ştim, şi vă sună şi prosteşte, dar tot nu vă învăţaţi minte ca să nu mai daţi buzna la fiecare acţiune dedicată celor mici…

Prosteală să fie, da’ s-o ştim şi noi

Afacerile pentru copii au mereu succes şi pe acest lucru mizează şi şarlatanii care le fac. Vinovaţi sunt părinţii, că-şi înghesuie odraslele la tot felul de lucruri care nu le fac plăcere şi din care chiar nu pricep nimic. Ce poate înţelege un copil de 4-5 ani dintr-un atelier de bucătărit?! Chiar şi mai mare să fie, tot nu ţine minte reţetele sau etapele preparării unui produs.

OK, am înţeles, scopul nu este să se califice pentru MasterChef, ci să înveţe alimentele. Păi, nu mai bine le învaţă acasă? Făina tot făină rămâne, indiferent că le-o prezinta mama, bunica ori „ticer” de la atelier, în ultima situaţie serviciul fiind unul plătit. La atelierul de grădinărit e o altă pierdere de vreme şi de bani: cel mic e prea mic să facă diferenţa între grâu şi păpuşoi şi oricum nu are unde face semănături, că brazdele lui sunt cel mult pământul de la singurul ghiveci uscat din casă.

Mâinile (ne)dibace

Ateliere de mototolit hârtii – o altă prostie: chiar credeţi că ei reţin tot ce le spuneţi voi acolo? Noi am înţeles că este o afacere ca alternativă la şomaj şi chiar o considerăm utilă dacă este adaptată vârstelor, dar deja lucrurile au mers cam departe.

Toată lumea face ateliere de gătit pentru copii, de pictură pentru copii, de olărit pentru copii. Mai nou, am văzut şi acţiuni dedicate „ghemotoacelor”, adică bebeluşilor. Oameni buni, voi chiar nu vedeţi ridicolul situaţiei? Ce poate face un prâslea la 6 luni în afară să gângurească, să mănânce şi să murdărească scutece?

Dar fraier nu este cel care cere, ci cumpărătorul unor astfel de servicii stupide şi sufocante. Oriunde te uiţi pe net, vezi anunţuri dedicate celor mici.

Dar de cei mari cine are grijă, în afară de doamnele de la videochaturi?

Pink Bonnita