Specialiştii în integrarea neintegrabililor au pus pe hârtie un top al motivelor pentru care o companie ar trebui să angajeze persoane care au fost un timp „la reeducare” sau „la mititica”, cum se spune în limbajul de specialitate. Aceştia militează pentru angajarea deţinuţilor după liberare sau chiar din timpul detenţiei pentru a mai reduce din rata de recidivă care, în prezent, în ţară, se situează la un alarmant 60-80%.

„O mare parte dintre persoanele care ispăşesc o pedeapsă privativă de libertate comit noi infracţiuni după liberarea din detenţie. Potrivit unui sondaj realizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, rata de recidivă este îngrijorător de mare. Se estimează că între 60% şi 80% din totalul populaţiei carcerale din România revine, mai devreme sau mai târziu, în penitenciar”, se arată într-un studiu realizat pe bani europeni ca parte a unui proiect ce are ca scop încadrarea în muncă a persoanelor care au ispăşit o pedeapsă ce le-a privat de libertate.

Spargeți o bancă sau dați în cap!

Astfel, iniţiatorii proiectului au identificat zece motive care să-i convingă pe angajatori să investească în foşti deţinuţi. În primul rând, aceştia sunt scutiţi de obligaţiile de plată la bugetul asigurărilor sociale de stat, la Sănătate şi la şomaj. De asemenea, penitenciarele sunt mai mult decât dispuse să asigure un număr constant de persoane private de libertate pe întreaga perioadă de derulare a contractului. Mai mult, instituţiile ar putea pune la dispoziţie şi spaţii de producţie în incinta închisorilor şi sunt deschise să negocieze tarifele în funcţie de complexitatea lucrărilor efectuate, durata contractului şi numărul de persoane private de libertate implicate.

Aşadar, folosirea la muncă a deţinuţilor nu implică încheierea unor contracte între compania angajatoare şi aceştia, ci doar încheierea unui contract de prestări servicii între beneficiar şi directorul penitenciarului. În cadrul acestui contract se specifică şi faptul că activitatea poate fi întreruptă la solicitarea companiei angajatoare, din cauze, evident, obiective, fără ca acest lucru să atragă cheltuieli suplimentare. De asemenea, tot penitenciarul care oferă forţa de muncă se obligă să asigure paza şi hrana persoanelor private de libertate, fără costuri suplimentare, ba chiar şi să supravegheze şi să coordoneze lucrările prestate de deţinuţi, toate acestea în mod gratuit.

Un sfat pentru cei peste 15.000 de ieşeni care tot se plâng că nu-şi găsesc de muncă ar fi, aşadar, să spargă vreo bancă! E o situaţie din care oricum câştigă: ori nu-i prinde nimeni şi rămân cu banii, ori ajung la penitenciar şi-şi găsesc un loc de muncă… Oricum, se pare că această instituţie face mai multă treabă în domeniul acesta decât AJOFM-urile!

Radu C. Lulă