Unii spun că-i “cel mai talentat Cosmin” din folkul autohton. Alţii că-i copiază pe cei de la Trupa Taxi. Unii că ar trebui să iubească mai mult schimbările de look ale oraşului, iar alţii că ar trebui să mai cânte. Cosmin Vaman este, de fapt, un tânăr care ar vrea să schimbe multe lucruri, dar nu poate, aşa că vorbeşte despre ele. În versuri. Amuzante. Cu muzică.

De ce nu apar folkiştii la televizor?
Din două motive: 1 – Televizorul, care şi-a eficientizat la maximum procesul de obţinere a ratingurilor mari. Produsul nu contează, mesajul nici atât. E nevoie să ţii majoritatea oamenilor cu ochii aţintiţi acolo, ca să vinzi cât mai mult spaţiu de reclamă. Şi când vine vorba de bani, nu e loc de compromisuri. Se alege în permanenţă calea cea mai scurtă, modul cel mai facil, mai ieftin şi mai rapid de a obţine un profit cât mai mare. Există forme de divertisment care presupun ceva mai puţină implicare a publicului. 2 – Folkiştii, pentru că nu reuşim să găsim şi noi o cale mai scurtă spre publicul larg. Eu nu cred că România nu îşi doreşte să audă şi mesaje formulate cu grijă şi muzică bună. Există un public foarte generos în căutare de forme noi de exprimare artistică, tineri care ascultă echivalentul muzicii folk de afară şi care sunt gata să îmbrăţişeze muzica bună cu mesaj. Faptul că nu reuşim să ajungem în mai mare masură la ei trebuie să ne pună pe gânduri. Poate mai mult decât absenţa de la televizor.

Care este personajul despre care e cel mai simplu să râzi în versuri?
Dar de ce crezi că e simplu să râzi în versuri? În general cel mai uşor e să râzi de cel care gândeşte altfel decât tine. Să râzi şi să îl judeci. Încerc, pe cât pot, să mă feresc de tentaţia asta. Încerc să nu mă iau tot timpul în serios şi să am grijă să fiu şi eu însumi subiectul propriilor glume cel puţin la fel de des. Asta pentru luciditatea mea.

De ce folk şi nu alt gen de muzică?
Eu nu cred că e folk. Dar lumea când te vede cu chitara în mână crede că eşti folkist. Plus că îmi e foarte greu să răspund la întrebarea «şi ce gen cânţi?». Aşa că am cedat. Fie, cum vreţi voi, îi zicem folk. Important e ce cânt, ce transmit sau nu, despre ce cânt, mai puţin dacă se cheamă sau nu folk.

Cum suna primul cântec pe care l-ai compus?
Se cheamă „ştirea zilei”. Îmi e greu să-l fredonez în scris. E cam aşa: „mmmmm mm mmmm bună dimineaţa, ştirea zilei este că te iubesc”

De ce românii preferă să ironizeze lucrurile decât să le rezolve?
Eu le prefer pe amândouă. Încerc chiar să rezolv lucrurile pe care le ironizez. De exemplu, să apar la televizor.

Cum ar suna o propunere pentru brandul Iaşului?
Mi-ar placea să am un răspuns. I-aş face lobby. Pentru mine, sufletul Iaşului stă în Copoul plin de studenţi, universităţi, în oamenii cu cărţi şi chitare în mână pe care îi vezi prin parcuri, în sutele de oameni care stăteau noaptea la un festival de literatură să asculte poezie, în general în cei cu grijă faţă de interiorul lor. Ca să răspund la întrebarea ta mi-ar trebui o mai bună capacitate de sinteză. Dar asta înseamnă pentru mine Iaşul.