Tronul Moldovei se lăsa pe vremuri de la domn la fiul cu sabia cea mai ascuţită. Proprietarul lanţului hotelier Hilton şi-a lăsat averea pe mâna bunăciunii de fiică-sa. Unii, în lipsă de altceva mai bun, lasă ca moştenire jobul de încasator de serviciu. Veşnic candidat la Primărie şi veşnic bătut de Simirad, fostul deputat Traian Dobre i-a lăsat nurorii sale, Cristina, postul de perdant politic. Şi doar începuse bine, puştoaica!

Noroc chior de tot
Drăguţă, simpatică, fâşneaţă, doctoriţa de la Recuperare a făcut ce face orice tânăr la un moment dat: s-a băgat în politică. Pe partea dreaptă a baricadei. La vremea aia, în 2008, dreapta însemna PNL, iar Dobre nu însemna nimic. A apărut de niciunde şi s-a trezit candidată. Nici naiba n-ar fi pariat pe ea, dar a avut o baftă de-aia chioară, care se întâmplă cu frecvenţa căderii unui asteroid de 10 km: cam o dată la 60 de milioane de ani. Bătută măr în campanie, a ieşit pe un ruşinos loc trei la alegerile din colegiul CUG. Dar îngerul păzitor veghea şi a propulsat-o în Parlament. Magia se numeşte “redistribuire” sau “vot în colegii uninominale cu reprezentare proporţională”, da’ nu vă băgăm în chestii tehnice. Baftă chioară, oarbă de-a binelea şi gata, pe înţelesul tuturor.

O vorbă şi jumătate
S-a văzut repede că fătuca nu prea ştia ce caută în Parlament. În patru ani de deputăţie, a deschis gura de 14 ori, cu tot cu depunerea jurământului. Adică o dată şi jumătate pe sesiune. Adică o dată vorbea, iar a doua oară nu-şi mai termina vorba, ci o lăsa pentru după vacanţă.

Când partidul a avut nevoie de ea, fata s-a executat. Bine, a avut nevoie doar de mâna ei dreaptă… ca să o ridice la vot şi ca să-şi dea autograful pe vreun proiect de lege sau pe vreo moţiune întocmită de alţii. Ca liberală, a semnat de altfel 5 moţiuni împotriva nenorocitului şi incapabilului de Boc.

Scurt traseism
Eh, dar în viaţa oricui vine o zi în care îşi dă seama că nu se mai poate aşa. Momentul ăla a venit şi în viaţa Cristinucăi. Când s-a prins că nu se regăseşte în programul şi doctrina PNL, mai exact când s-a prins că alături de liberali o aşteaptă patru ani de neagră opoziţie, a trecut scurt la ceilalţi liberali, cei democraţi. Orice femeie îşi doreşte un bărbat puternic alături, iar orice politiciană, un partid puternic. S-a învârtit şi în PDL. Când ăia au început să-şi scoată ochii între ei, îngerul i-a şoptit să meargă pe mâna ăluia cu faţă de buldog. Aşa a şi făcut. Alegând tabăra câştigătoare pe când nimeni nu ştia încă cine, ce, când şi cum, a fost răsplătită cu un post naţional de vicepreşedinte de partid. Şi pentru că în filiala ieşeană nu prea o ştia nimeni, un telefon scurt de la Bucureşti a instalat-o prim-vice. Ăia vechi din partid au dat să mârâie, dar buldogul ştie să muşte zdravăn, aşa că mârâiturile au încetat. Da, dar problema este că acum e prim-vice peste praful de pe tobă. În fine…

S-a rupt filmul
Dar să revenim. În plină afirmare, fata şi-a continuat treaba cu mâna dreaptă şi la PDL. A votat, a semnat, inclusiv trei moţiuni împotriva nenorociţilor şi incapabililor din USL, mama lor de dăunători care distrug agricultura României. Aşa se chema una din moţiuni. Săraca! A fugit de opoziţie şi tot acolo a ajuns. S-ar fi întors la liberali, dar ăia aveau deja destui trădători de răsplătit ca să se încurce şi cu ea.

Îngerul a sfătuit-o să mai candideze o dată. Nu prea mai avea încredere în el, dar totuşi l-a ascultat. Locul doi şi chiar mai multe voturi ca prima oară. Degeaba. Magia n-a mai mers, iar fătuca s-a trezit fără colegiu. Şi cu funcţiile din partid. Ca premiu de consolare, i s-a dat un post de secretar de stat în Guvernul “din umbră” al PDL. N-aţi prea auzit de el, dar nici n-aţi fi avut ce. E un soi de jucărie pentru săraci. Un fel de struguri pentru vulpe. Un fel de maşinuţă de lemn în loc de Merţan E-Klasse.

Şi te-ai dus…
A mai trecut timpul şi până şi buldogul a început s-o uite. Acum două săptămâni, când şeful pesedist al filialei PDL Iaşi a mers la Bucureşti cu o nouă listă de membri ai Biroului Permanent Judeţean, buldogul nici n-a mai băgat de seamă că fata nu mai era trecută pe postul de prim-vice al filialei, ci doar un vice printre alţi fo’ zece.

Aşa s-a stins tânăra speranţă a politicii ieşene. Pe local nu mai are nicio speranţă de mai bine. Pe naţional, mai e, chipurile, vice de partid, dar numai pentru că funcţia de fapt nu contează. Nimeni n-o mai vede la ochi. Cu socrul e certată, liberalii nu vor s-o mai cunoască… S-a scârbit de toţi şi de toate. De vreo două luni, nici pe blog nu mai scrie nimic. Oare n-o mai avea nimic de spus umanităţii?