Din amară portocală
Cin’ răsare, plin de fală?
E chiar Surdu, măi fârtaţi,
Lider la democraţi.

Om de afaceri ambiţios,
A pornit-o chiar de jos,
Din glia cea străbună,
Unde câinii urlă la lună.
Econom şi calculat,
Ca un contabil de Gostat,
Dacă pune-un ban deoparte,
Nu-l mai vezi deloc, nepoate.
Ambiţios, îşi ştie drumul,
Prinde ocazii cu duiumul.
Nu rămâne falit vreodat’
Căci e îndelung rodat.
Are şcoală de partid portocaliu,
Unde nimeni nu-i diliu
Să treacă prin politichie,
Fără adaos la simbrie.

Ăsta-i Surdu, n-ai ce-i face,
E ca puiul în găoace.
Ba-i flămând, ba ţipă des,
În Consiliu mai ales.
Unde intră cu proiecte
Cu profituri indirecte.
Lui Surdu îi dorim
De bine să auzim.
Iar la anul, cine ştie,
La PeDeLe ce-o să mai fie.
Dar de grija lor acum,
Nu ne îngrijim nicicum!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!

La Universitatea seculară,
Cine-i cocoţat pe scară?
E profesorul Işan,
Băiat bun, din marţipan.

Om de bibliotecă,
Nu îl vezi la circotecă.
Păstoreşte studenţimea,
Subţiind astfel prostimea.
Cu atâta învăţătură,
Are şi salariu pe măsură,
Ia bănetul cel mai mare,
Din centrele universitare,
Dar când dai ban la om deştept,
Ştii că nu te trage-n piept.
Omul a făcut şi-un Cod util
Anti pilă şi pupil.
Curaj ce i-a adus faimă,
Dar şi duşmani de taină.
Căci la Universitate bogată,
Se strâng cu toţii roată.
Şi-i dau cu sârg târcoale,
Hoţi cu studii doctorale.
Dar Işan ţine bine al său sceptru,
Nu se mişcă nici un metru.
Încăpăţânat ca un catâr.
Nu le face nici un hatâr.

Pentru anul ce soseşte,
Să-i urăm tot ce-şi doreşte,
Şi să facă din Universitate
Mândră, mare cetate.
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!

Iaca ajungem pe înserat,
Şi la doctorul din sat.
E Vasile Astărăstoae,
Rector la şcoala de doftoroaie.

Băiat fin, cu anvergură,
Nu se pune cu toţi în gură.
Vorba firavă şi reţinută,
Nu o face prea temută.
Iar când a vorbit prea tare,
L-au căutat procurorii-n buzunare.
El le-a zis că Hipocrat
Nu iese la vânat.
Cum fac alţi doctori, cu papion,
Ce dau diploma c-un milion.
Întristat de aşa tărăboi,
Vasile a vrut să dea înapoi.
Dar, susţinut de galerie,
S-a întors iarăşi pe felie.
Zicând că luptă pân’ la os
Cu cei care-l sapă pe din dos.
Şi apoi, nu se cădea,
Ca specialist în etică sadea,
Să fie priponit aspru şi viclean
Pentru julă-n banul european.
DeNeA-ul încă-l freacă pe spinare,
Cu junghiuri de ameninţare,
Dar nu te pui cu doftorul,
Care-ţi ia cu mâna oful.

Îi urăm lui Astărăstoae,
Să nu rămână cu blana-n ploaie,
Şi să-şi găsească liniştea,
În parc, sub rămurea,
Departe de DeNeA.
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!

Iar, vouă, dragi cititori,
Vă dorim un an plin de comori,
Să ne citiţi cu spor,
Cu bucatele-n cuptor,
Să ne citiţi cu bucurie,
Din CUG până-n Sărărie.
Să aveţi bucurii cu duiumul,
La noroc să nu-i daţi drumul
Să culegeţi roade dulci,
Din ale voastre munci.
Casa să vă fie fericită
Iar familia iubită.
Prietenii fie-vă aproape
Şi cu sprijin pentru toate.
Să aveţi curaj şi dreaptă credinţă,
Pace şi bunăvoinţă.
Sănătate şi mult ban
Să aveţi în noul an!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi!
La anul şi la mulţi ani!