Azi am avut program liber ales. După evenimentele din seara trecută, preşedintele nu s-a mai arătat la faţă şi ne-a lăsat de capul nostru. Zvonurile privind starea de sănătate a lui Băsescu variau de la o răceală zdravănă până la un herpes uriaş care-l împiedica să deschidă gura. Eu cu urechile mele îl auzisem cum face gargară în camera lui, aşa că am presupus că-i stătuse în gât aventura din ajun.
Oricum, cert e că o grămadă de oameni vânjoşi şi în putere rămăsesem liberi să ne facem de cap, practic să ne exprimăm plenar doctrina de dreapta. Evident, majoritatea fiind bărbaţi, ne-am propus să coborâm la birtul din sat, să vedem care-i starea naţiunii. Colegul Baconschi a refuzat să ne însoţească, spunându-ne că are pe foc nişte opere filozofice pe care vrea să le guste cât sunt calde. Domnul preşedinte Blaga a venit bucuros cu noi, oferindu-se să execute un sondaj electoral pe un eşantion de ţuică fiartă. Lăzăroiu a rămas cu Băsescu, la un moment dat văzându-l cum răstoarnă pe geam oala de noapte prezidenţială.
Aşa că am pornit spre sat vreo douăzeci de inşi, într-o atmosferă atât de mişto încât mi-am adus aminte de partidele de vânătoare făcute cu grangurii din Iaşi, cu diferenţa că atunci împuşcam fazanii, iar acum mergeam să bem cu ei. După un drum în care mi-am făcut varză ghetele luate anul trecut de la Viena, am ajuns la bufet, din poarta căruia ne priveau circumspect doi cetăţeni cu sticlele de bere lipite de gură. Am intrat înăuntru, zâmbind politicos, şi ne-am aşezat pe nişte lăzi goale, într-o atitudine proletară instinctivă. Domnul Blaga, având prestanţă, a primit un scaun de plastic, chiar lângă tejghea. Birtul era cam gol, doar câţiva clienţi. La o adică, eram mai mulţi ca ei, dacă se punea problema unor schimburi de idei contondente.
Adevărul e că ne simţeam nesiguri fără domnul preşedinte. Omul ştia să facă astfel de băi de mulţime. Era deajuns să le arate şmecheria cu cuburile de gheaţă în paharul de whisky şi ar fi fost proclamat rege, chiar dacă asta i-ar fi căzut greu la stomac. Discuţiile cu ţăranii din bufet mergeau greu. Pentru a destinde atmosfera, colegii Mihai Răzvan Ungureanu şi Traian Ungureanu s-au prezentat drept Duo Ungureanu şi au cântat „Omul bun şi pomul copt” la o instalaţie de karaoke. Lumea s-a mai încălzit un pic şi când domnul Boc a făcut şpagatul între două lăzi de bere, ca Van Damme pe camioanele Volvo. Audienţa devenise extaziată de-a binelea când domnul vice Pinalti a anunţat că va sprijini cultura din localitate prin livrarea unui cor de folcloriste. Totul mergea strună şi tocmai începuseră discuţiile aplicate pe tema implicării partidului popular european în implementarea politicilor agricole în spaţiul comunitar când în încăpere au năvălit doi ţărani ţinându-i strâns pe Monica Macovei şi Mihai Neamţu. „I-am găsit în privată, hlizindu-se şi făcând semnul victoriei!” ziseră ţăranii, împingându-i pe cei doi spre tejghea. În momentul ăla, crâşmarul a trântit cu halbele de podea, strigând că ne-a crezut oameni serioşi, care nu umblăm cu perversiuni. Domnul Blaga i-a luat de urechi pe cei doi şi i-a scos în şuturi afară, iar noi l-am urmat repejor, cu o ceată de ţărani încinşi şi încruntaţi în spatele nostru. Ajuns în cameră, l-am auzit pe preşedinte chicotind, probabil îi povestise cineva prin ce trecusem. Sau poate că Udrea se încălţase iar cu cizmuliţele portocalii…
(va urma)
