Deputatul PDL Petru Movilă se plânge de faptul că Primăria vrea să-l evacueze din spaţiul pe care-l deţine drept cabinet parlamentar, din cauza faptului că nu şi-a plătit chiria de 312 lei. Pe de altă parte, preşedintele PDL Iaşi, Gabriel Surdu, susţine că, de fapt, biroul lui Movilă se află în interiorul sediului PDL, pentru care doreşte să facă un nou contract de închiriere cu municipalitatea, Movilă neexprimându-şi dorinţa de a-şi menţine cabinetul actual. Cu alte cuvinte, Petru Movilă nu stă pe capul Primăriei, ci chiar pe cel al preşedintelui Gabriel Surdu. Supărat, deputatul susţine că se va adresa forurilor europene. Bârfa de Iaşi vă prezintă în exclusivitate scrisoarea lui Petru Movilă.

“Distinse for european, oricare ai fi tu acela, mă numesc Petru Movilă şi, nu, nu sunt acel Petru Movilă, Mitropolit al Kievului între anii 1632 – 1646, pentru că dacă aş fi fost eu mitropolit, pre mulţi aş fi popit. Dar asta e o vorbă românească fără sens, aşa că să trecem peste. Deci, distins for european, oriunde te-ai afla, află că eu, parlamentar român, sunt scos abuziv din spaţiul meu vital de 48 de metri pătraţi pe care-l folosesc spre binele electoratului meu. Acolo le vorbesc oamenilor despre ce ştiu eu să fac cel mai bine, adică să vorbesc despre ce ştiu eu să fac, dar nu pot să fac pentru că nu voi mai avea spaţiu pentru a face ceea ce vreau eu să fac, mă înţelegi, distinse for european, oricare eşti tu ăla? Habar n-ai cât de mult iubesc parlamentarii români cabinetele din teritoriu. Sunt templele comunicării cu masele, acolo facem cele mai mari minuni, înmulţim pâinea şi peştele, precum Iisus, chiar nu ne e greu să facem treaba asta. Cabinetul e sacru, oamenii intră înăuntru cu căciula în mână, cuviincioşi şi sperioşi, exact ca la biserică. Cum să-i lipsim de această întâlnire cu revelaţia legislativului, cu sfinţii ierarhi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, unde să-şi mai depună ei acatistele de pensii, salarii, alocaţii, locuri de muncă, dacă nu la cabinetul parlamentar? Zău, chiar acum când îţi scriu, forule, o lumină îmi pătrunde pe fereastră şi tare mă tem să nu fie vreo ispită care să mă îndepărteze de la misiunea-mi providenţială. Ah, nu, e omul de la E.On. Hm, mi-a tăiat curentul. Forţele întunericului mă dovedesc. Rogu-te, for european, salvează-mă! Unde să mă duc să propovăduiesc, în deşert? Bine, mă duc şi în Dubai, dar mai în primăvară!”