Scurt istoric:  “Deputatul PDL Daniel Oajdea a iniţiat un proiect legislativ prin care să oblige fabricanţii de haine să aplice etichete mai moi în interiorul hainelor, având în vedere că cele existente în prezent zgârie prea tare. Daniel Oajdea a recunoscut că problema este una minoră, însă a afirmat că va merge înainte cu proiectul, pentru că a primit sesizări din partea alegătorilor din colegiul său”.

După trebuşoara asta, praf l-au făcut şi adversarii, şi colegii de alianţă. “Cum, dom’le, ţara arde şi tu… Nu eşti sănătos la cap!”. Păi nu e sănătos la cap, cine-a zis că e? Hai să vedem ce-am reuşit să scoatem noi din capul domniei sale. Un cap mare, flocos… Dacă-ţi dă una cu el în piept, praf te-a făcut!

– Domnule deputat, reprezentaţi ieşenii din zonele Dacia, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân-Galata.

– Corect, şi pe ăştia.

– Cine v-ar plăcea să fiţi? Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân-Galata?

– Eu sunt Daniel Oajdea şi mă simt foarte bine în pielea mea.

– Nu vă zgârâie etichetele?

– Dom’le, dacă vreţi să faceţi mişto, faceţi mişto. Dar datoria mea e să prezint, acolo sus, problemele cetăţenilor.

– Hai să dezbrăcăm zece cetăţeni la alegere! Să vedem câţi dintre ei sunt zgâriaţi de etichete.

– Repet, problema mi-a fost adusă la cunoştinţă de trei persoane. Două dintre ele se cunoşteau, a treia nu le cunoştea pe celelalte două. Plus că am simţit-o şi pe pielea mea.

– Sigur a treia nu le cunoştea pe celelalte două?

– Aveţi cuvântul meu.

– Şi ziceţi că sunteţi personal zgâriat de etichete?

– Nu neapărat zgâriat… asta-i metaforic spus. Dar uneori mă irit. Chiar nu te-a deranjat niciodată o etichetă?

– Sunt şi chiloţi care rănesc, domnule deputat!

– Atunci faceţi o sesizare. Sunteţi în colegiul meu?

– Eu nu, cumnată’miu e din zona Alexandru.

– Atunci să facă cumnatul. Să vină la cabinetul meu şi facă o sesizare pe treaba asta.

– Cum să scrie?

– „Domnule deputat, vă aduc la cunoştinţă că mă răneşte… etc, etc… vă rog  faceţi ceva, rezolvaţi, aduceţi la cunoştinţă“.

– Eu am o problemă cu un vermorel.

– Cu un… ?

– Vermorel. De ăla cu care stropeşti la vie.

– Ce are?

– N-are debit. Dai de mâner, face “plaf, plaf, plaf”, şi când să stropeşti, n-are debit.

– Nu-i înfundat?

– Nu e, că l-am verificat.

– În cazul ăsta, faceţi o sesizare la cabinet la mine.

– Bun, altă chestie: dacă nu port chiloţi şi mă zgârâie prohabul, nu tot rănire se cheamă?

– Este. Dar în acest caz, tu, ca cetăţean, alegi să nu porţi chiloţi. Juridic vorbind, aici nu mă pot băga să te reprezint.

– Să facă, dom’le, nişte prohaburi de cauciuc!

– Merită discutat, eu nu vă zic nu.

– Domnu’ Oajdea, de ce aruncaţi, dom’le, cu „petarde“? Lumea moare de foame şi…

– Dumneavoastră le numiţi petarde, eu, ca deputat responsabil, mă ocup şi de probleme majore şi de probleme minore. Dacă una-i minoră, înseamnă că nu mai e problemă?

– Corect.