Nicolae Bacalbaşa

Într-o vreme în care ancheta, ca gen jurnalistic, moare, încetul cu încetul, “Bârfa de Iaşi” vă prezintă un material zguduitor despre teribilul sindrom “Kizmyas” şi efectele lui, realizat cu sprijinul reputatului medic gălăţean Nicolae Bacalbaşa. În atenţia tuturor celor aflaţi în funcţii de conducere, mai mari, mai mici sau chiar infime!

Legendele spun că pupincurismul a apărut la foarte puţin timp după crearea omului şi l-a însoţit pe acesta prin toate colţurile şi civilizaţiile lumii, de la mayaşi, azteci, olmeci şi incaşi, până la huni, gokturki, traci, laci, greci şi alte neamuri. Ca orice creaţie cu o vârstă mai mult decât respectabilă, pupincurismul s-a şlefuit, cizelat, împopoţonat şi perfecţionat într-un mod uimitor, de-a lungul miilor şi miilor de ani pe care i-a traversat la braţ cu oamenii. Însă esenţa i-a rămas, evident, aceeaşi.

Dar să lăsăm boalei această superficială introducere în istoria pupincurismului şi să revenim la ce ne doare: pupincurismul ucide, tovarăşi! E demonstrat! Dacă până acum se bănuia, se cerceta şi se avansau doar teorii care se băteau, nu de puţine ori, şi cap în cap, iată că savanţii britanici de la prestigioasa “Scotland School of Litiu-ion” au reuşit să demonstreze, ştiinţific, palpabil, verificabil, faptul că pupincurismul (eng. pouphincurysm) afectează grav persoana căreia îi este adresat. Fără să intrăm foarte mult în detaliile complicatei demonstraţii ştiinţifice, spunem doar că acest stil de relaţionare, regăsit, de regulă, între subaltern şi şef, îi perturbă grav celui din urmă stima de sine, fenomen cu profunde implicaţii şi dezechilibre pe linie tiroidă şi nu numai!

Vă sună cunoscut?

Pare complicat şi lipsit, poate, de sens, dar hai să luăm un exemplu concret şi o să ne dumirim mai bine. Ion Iliescu. Vă sună cunoscut? Da, e bătrânelul care se jură şi astăzi că în ’89 a fost revoluţie şi că băieţii sosiţi la Bucureşti din cinci bazine carbonifere au salvat democraţia. Dar asta-i mai puţin important, istoria le aşează pe toate la locul lor. Interesant, din punct de vedere al subiectului tratat de noi, e faptul că Ion Iliescu a suferit, cu două săptămâni în urmă, o operaţie la dos. Concret, i-a fost cauterizat un polip la colon.

“Intervenţia a fost una endoscopică şi nu a necesitat anestezie generală, ci doar parţială. Pacientul se simte foarte bine”, declara atunci şeful echipei operatorii, conf. dr. în gastroenterologie Nicolae Tudor. Şi cu asta, basta! Râsete, chicoteli şi subiect închis.

Teribilul sindrom “Kizmyas”

Nu, tăticu, stai aşa, cum subiect închis? Orice reporter adevărat, care îşi iubeşte meseria şi luptă să prezinte oamenilor adevărul fără jumătăţi de măsură, pune mâna pe telefon şi, indiferent de oră, îl sună pe reputatul doctor Nicolae Bacalbaşa, de la Galaţi, unul dintre cei mai prolifici colaboratori ai mass-mediei în materie de petarde mediatice.
Întrebat de noi cum comentează operaţia suferită de fostul preşedinte Ion Iliescu, dr. Bacalbaşa a subliniat, din start, că “în nici un caz nu este vorba de o simplă indispoziţie digestivă”, cum eronat s-a vehiculat în presă.
“Nici pe departe, este ceva mult mai serios. În termeni ştiinţifici se numeşte sindromul <<Kizmyas>>, după numele celui care l-a descoperit, iar pe româneşte îi putem spune, simplu, <<usturime-n cur>>, cu repercusiuni asupra colonului şi tubului digestiv. Atenţie, este un lucru foarte serios, care poate conduce chiar la deces”, subliniază reputatul specialist gălăţean.

Milioane şi milioane, multe dintre ele apăsate sau chiar ţocăite

Despre cauzele care i-au putut provoca fostului preşedinte o astfel de boală gravă, dr. Bacalbaşa răspunde franc: puterea.
“Imaginaţi-vă dumneavoastră că acest om devenea, în 1949, membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, iar în următorii mai bine de 60 de ani îndeplineşte, constant, fel de fel de funcţii de conducere, culminând cu cele două mandate şi jumătate de preşedinte. Deci mai bine de 60 de ani de privilegii, dar şi de pupături în cur din partea a zeci de mii de trepăduşi care i s-au perindat prin preajmă, în căutare de funcţii sau foloase. Imaginaţi-vă dumneavoastră că, în aceste şase decenii, s-au adunat milioane şi milioane de pupături în fund, multe dintre ele apăsate sau chiar ţocăite, zguduind sistemul imunitar. Credeţi cu un astfel de fenomen rămâne fără repercusiuni? Niciodată. E mult prea mare presiunea pentru fundul unui singur om, fie el şi şef de stat. Zona devine sensibiliă, se erodează puţin câte puţin, se umflă şi capătă o usturime imposibil de suportat”, explică reputatul medic gălăţean, care atrage atenţia tuturor celor aflaţi în funcţii de conducere, mai mari, mai mici sau chiar infime, să nu se expună peste măsură la avansurile insistente ale pupincuriştilor.

“Vă jucaţi cu sănătatea şi, în ultimă instanţă, cu viaţa dumneavoastră. Ştiu că e frumos la început, că gâdilă, am trăit-o pe pielea mea, dar este nevoie de o măsură în toate. Mă rog la Dumnezeu să vă dea gândul cel bun!”, îşi încheie medicul ceea ce am putea denumi, fără teamă de exagerare, avertismentul cu privire la una dintre cele mai grave probleme ale societăţii româneşti de azi şi dintotdeauna.