Eseistul, publicistul, analistul şi jurnalistul Daniel Şanca a primit, duminică, diploma „Floarea din vie“ pentru întreaga carieră desfăşurată în beneficiul interesului propriu, pe parcursul a peste doi ani şi jumătate de activitate.

Într-o atmosferă solemnă, dar prietenoasă, la evenimentul desfăşurat în parcarea Prefecturii au fost prezente oficialităţi locale şi regionale, oameni politici, reprezentanţi ai presei, prieteni şi cunoştinţe de-ale reprezentanţilor presei, ONG-uri care accesează fonduri europene, două soboruri (soboare?) de preoţi, zeci de admiratori şi simpatizanţi ai îndrăgitului publicist şi analist, gură cască, dar şi persoane aflate în trecere.

În cuvântul de admiraţie adresat de oficialităţile locale, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Constantin Simirad, a subliniat importanţa existenţei jurnaliştilor şi a făcut şi o glumă inspirată, povestind o anecdotă cu doi măgari care nu făceau nimic toată ziua. La rândul său, prefectul Dragomir Tomaşeschi l-a felicitat pe sărbătorit şi a promis că nu-i va da avizul de construcţie omului de afaceri Bogdan Cihodaru pentru clădirea din Nicolina, în timp ce primarul Gheorghe Nichita i-a înmânat domnului Şanca un tricou cu autografele tuturor jurnaliştilor care lucrează în aparatul Primăriei.

Prezentă la eveniment cu un car de transmisie format din şofer plus fotoreporter, “Bârfa de Iaşi” – săptămânalul la care câştigă o bucată de pâine şi eseistul, analistul şi marele publicist – a reuşit să obţină un interviu în exclusivitate de la Daniel Şanca. Menţionăm că interviul a fost propus chiar de marele jurnalist, pe care oricum nu-l întreba nimeni de sănătate.

Bârfa de Iaşi: Daniel, ce înseamnă pentru tine acest premiu?

Daniel Şanca: Este o distincţie pe care o aştept de circa doi ani şi care a venit cumva firesc.

B.F.: De ce firesc?

D.Ş.: Mă aşteptam s-o primesc. În momentul în care nu mai sunt bani, se dau diplome.

B.F.: Este acesta cel mai important premiu din cariera ta? Ce-ai simţit când l-ai primit? Vreun fior?

D.Ş.: Bună întrebare. Răspunsul e nu! Cel mai important premiu din cariera mea a fost şi rămâne “Bostanul albastru”, acordat de Asociaţia Jurnaliştilor Mondeni, pentru cea mai spectaculoasă anchetă pe domeniul infracţional.

B.F.: Dezvoltă puţin, ca să umplem şi noi pagina.

D.Ş.:… eram în faţa Tribunalului, alături de o armată de jurnalişti, ploua. În momentul în care a coborât din duba mascaţilor Costel, liderul clanului Corduneanu, mi-am făcut vânt cu coatele printre ceilalţi, i-am pus microfonul în nas şi l-am întrebat: «Costel, eşti vinovat?! Zi drept!».

B.F.: Doar nu era prost să spună că da…

D.Ş.: Ba chiar aşa a spus! A tăcut preţ de câteva secunde, apoi m-a întrebat unde lucrez, după care a cerut un scăunel, ne-am aşezat şi a început să-mi povestească cum a fost totul: cu date, locaţii, personaje, tot de-a fir a păr. Cred că am stat de vorbă vreo opt ore!».

B.F.: Bravo! Ceilalţi colegi ce-au zis?

D.Ş.: Ce să zică? Le era ciudă că n-au pus ei întrebarea. Dar asta-i viaţa, nu poţi fi tot timpul inspirat.

B.F.: Daniel, care este materialul în care ai pus cel mai mult suflet?

D.Ş.: Au fost multe… dar cel mai tare m-a impresionat cazul unui cioban care a alunecat pe gheaţă şi şi-a secţionat penisul în propriul cuţit. Am mers la spitalul unde fusese adus, m-am prezenat şi l-am întrebat ce-a simţit în momentul respectiv.

B.F.: Şi ce-a spus?

D.Ş.: Râdea de se ţinea cu mâna de burtă şi l-au certat doctorii că i se desprinde operaţia. Extraordinar optimismul pe care îl afişa, după o întâmplare atât de cumplită. M-a sensibilizat şi mi-a ieşit un material cu mult suflet.

B.F.: Ce titlu i-ai pus?

D.Ş.: “Ciobănel mort de beat, cocoşel secţionat!”

B.F.: Superb. Daniel, o altă întrebare. Te cunosc de atâţia ani şi te-am admirat întotdeauna pentru modul în care ai ştiut să-ţi iei banii în avans. Din postura ta, de om cu experienţă în această lume pestriţă, ce crezi: mai are sau nu presa cocoşel?

D.Ş.: Chiar nu ştiu… Înainte se purtau budigăi româneşti, din ăia cu prohab. Vedeai destul de clar cam ce cocoşel are fiecare. Acum e mult rebranding, chiloţi de firmă, silicon…

B.F.: Dar tu planuri de viitor ai?

D.Ş.: În primul rând mi-aş dori să fiu sănătos, nu cum am fost până acum, şi să am parte de provocări care să mă dezvolte profesional.

B.F.: Concret?

D.Ş.: Să vină campania electorală mai repede, să facem şi noi un ban.

B.F.: E grea viaţa?

D.Ş:  Ştii cum se spune: toate curvele-au avut noroc, numai a mea nu. Hai să-mi faci o poză cu premiul.