O nouă lovitură, stimați telespectatori și dragi ecologiști, pentru tinerii și mai puțin tinerii cetățeni din micul, dar jucăușul segment al societății civile independente și neimplicate politic numit „Iașul iubește teii”. După „carnagiul”, „genocidul” și „catastrofa” de pe bulevardul Ștefan cel Mare, după vreo două proteste organizate parcă sub influența sedativelor, după lovitura dură și neașteptată dată de pokemonii din Mitropolia Moldovei care, ispitiți de necuratul, s-au aliat cu „drujbarii” de peste drum, după ce până și aleșii județului s-au dedat la „defrișări criminale”, iată că și Guvernul s-a raliat asaltului mișelesc asupra buruienilor-simbol ale dulcelui târg.

Dincolo de dimensiunile și potența noului combatant „a-teist”, agresiunea este cu atât mai brutală cu cât vine din partea unui ministru care, în principiu și în virtutea atribuțiilor oficiale, ar fi trebuit să fie, din contra, un Bruce Willis al luptei sacre pentru apărarea simbolurilor orașului culturii. Evident, de ministrul Culturii, Daniel Barbu, e vorba, care, venit la Iași pentru a obține performanța de a nu spune nimic nici la Gala UNITER, nici la dezbaterea despre capitalele culturale europene, și-a făcut timp pentru a-și strica pantofii și pe pietonalul colțuros de pe Ștefan cel Mare. Greu de ghicit cu ce vorbe meșteșugite au reușit să îl vrăjească pe venerabilul ministru „escortele” sale din Palatul Roznovanu, în speță viceprimarul Mihai Chirica și purtătorul cuvintelor pe care Primăria le-ar rosti, dacă ar avea gură. Cert e că, după câțiva pași și oleacă de conversație cu accent moldovenesc, ministrul a grăit cam așa: „Apreciez eforturile Primăriei Municipiului Iași în privinţa reabilitării şi modernizării infrastructurii din Iaşi, mai ales cele care pun în valoare imobile monument reprezentative pentru România”. Cum principalul argument al „drujbarilor” viza tocmai „punerea în valoare a clădirilor monument”, e clar cam câte parale dă șeful cel mare al Culturii pe dispariția teilor din centrul Iașului.

Sigur, „teiștii” ar putea crede că afirmațiile ministrului nu fac decât să trădeze ostilitatea acestuia față de orice alt oraș în afară de Timișoara, târg în favoarea căruia s-a pronunțat, de altfel, spre obida celorlalți participanți la competiția pentru obținerea statutului de capitală culturală europeană. Amatorii atacurilor la persoană și ai argumentelor ad hominem ar putea bănui, mai simplu, că, prin ochelarii tip fund-de-borcan din dotare, istoricul chiar nu și-a dat seama pe unde se află…

Noi nu credem așa ceva; bănuiala noastră este că, pur și simplu, plimbându-se pe pietonal, ministrul s-a emoționat la vederea Palatului Culturii, scos acum în evidență de lipsa teilor și pentru care oricum nu a dat încă niciun ban ca să-l scape de schele…

„Teiștii” contraatacă cu un atelier de bătut Primăria la cap

Să nu credeți, însă, că „teiștii” s-au lăsat descurajați de înfrunzirea salcâmilor japonezi, de explicațiile edililor și de pozițiile împăciuitoare ale vizitatorilor cu ștaif ai Iașului. Din contra, excitați peste măsură de versurile cu „flori de tei” ale cântecului interpretat de unul dintre participanții la Gala UNITER, „teiștii” au prins aripi, simțindu-se chemați să învețe și alți ieșeni să protesteze la fel de eficient, civic și apolitic ca și ei. E vorba de un așa-numit „Atelier de Implicare Civică – acțiune cu caracter participativ, educativ și protestatar”, care ar trebui să aibă loc duminică și pe care „teiștii” îl descriu așa: „Scopul atelierului este de a pune la dispoziția cetățenilor informații esențiale legate de implicarea lor activă în aparatul decizional al administrației locale. (…) Vom discuta despre instrumente de promovare a intereselor cetățenești, precum audierea publică, petiția sau protestul pașnic. Evenimentul este apolitic, iar participarea este gratuită”.

Nu avem nicio îndoială că „atelierul” – care, cu siguranță, va include și un curs intensiv de utilizare a butoanelor de „like”, „share” și „comment” de pe Facebook – își va atinge nobilul scop, iar încă 40 de tineri, atât cât sunt așteptați, vor deprinde nobila artă de a contesta autoritățile locale cu orice pretext, de a desena pancarte și de a bate cu lingura în tigaie. Cum, însă, grupul „Iașul iubește teii” a cam rămas fără obiectul muncii, poate că nu ar fi rău ca noii activiști să își asume alte obiective ale acțiunii civice, legate tot de „dușmani” ai Primăriei, ca mașinile abandonate, gropile din asfalt sau căpușele…

Ministerul Culturismului

P.S.1 Documentarea temeinică cu privire la acest important subiect al amenajării bulevardului Ștefan cel Mare ne-a relevat abundența sintagmei „flori de tei” în creația mai mult sau mai puțin artistică a poporului român. Cum imaginea teiului nu a inspirat doar creațiile unor Eminescu, Topârceanu sau Ion Suruceanu, ci s-a rătăcit și prin aberațiile unor O-Zone sau Andre, bănuiala noastră e că nu „florile de tei”, ca atare, sunt importante, cât caracterul facil al rimei. Una e să cauți rime la „tei” și cu totul altceva la „eucalipt”, „sequoia” sau „baobab”…

P.S.2 Aceeași documentare ne-a reamintit beneficiile ceaiului de tei, recomandat, printre altele, pentru efectele sale sedative, în combaterea stărilor de hiperagitație psihomotorie, de insomnie etc. Cum protestele nu prea par să ducă nicăieri, poate că o cură de ceai de tei n-ar strica…