De sărbători, cea mai mişto meserie e aia de inspector de control. Vorbim de cei de la Protecţia Clienţilor, de la Sănătate Umană şi de la Sănătatea Orătăniilor care au în fişa postului activitatea de control la marile magazine. Hai să vă explicăm cum au evoluat metodele de şpăguire în cazul inspectorilor sus-amintiţi.

Şpaga la români a devenit un sport naţional. Peste ani, copiii noştri vor vorbi despre şpagă exact ca despre oină. Nu ar fi mare lucru dacă am vedea că şpaga ar fi materie obligatorie în şcoli. Oricum şpaga este prezentă şi în sistemul de învăţământ. Ca să înscrii copilul la o grădiniţă bună, tre’ să dai şpagă. La clasa primară, iar vii cu şpaga. În şcoala generală treci la şpaga mascată sub formă de plată a orelor de pregătire a copilului pentru admiterea la liceu. De aici valoarea şpăgii începe să crească. Ce-i drept, Bac-ul e ca filmul cu Bruce Willis, „Greu de ucis” , adică „Greu de luat”. Dacă te pune păcatul să trimiţi copilul la Medicină, şpaga creşte mai ceva ca inflaţia. Că doar v-am descris nivelul şpăgii de la Medicină. Aşadar, după cum vă spuneam, să nu vă miraţi dacă şpaga ar deveni materie obligatorie în şcoli. Şi va avea două disciplie: şpagă de dat şi şpagă de luat.

Bucuria inspectorilor
V-am făcut această mică prezentare pentru că ce o să vă spunem în cele ce urmează, sigur avem de a face cu doctori în materie de dat şi luat şpagă. La disciplina „dat şpagă” avem doctori magna cum laude. Ne referim aici la marile supermarket-uri din Iaşi, despre care vă povesteam recent că s-au înmulţit peste măsura. Şi asta spre bucuria inspectorilor cu drept de control doctori suma cum laude la luat şpagă. Cele două părţi, supermarket-urile şi inspectorii de control, sunt cei mai buni prieteni în perioada sărbătorilor. Cum ar fi cele de Paşti, care tocmai au trecut. Unii trebuie să vândă marfa sub orice formă, ne referim aici la conţinut, aspect şi valabilitate. Alţii ar trebui să vegheze ce vând ceilalţi, sau mai bine zis, ce cumpărăm noi amărăştenii. Ne referim aici la noi consumatorii, cei care în perioada sărbătorilor ajungem să cumpărăm inclusiv carne de câine în loc de miel şi cal în loc de vită sau porc. Şi asta numai şi numai „datorită” inspectorilor de control de la Protecţia Clienţilor, de la Sănătate Umană, de la Sănătatea Orătăniilor.

Proceduri rafinate
De obicei sunt loviţi în moalele capului şi biciuiţi în piaţa publică micii comercianţi de la colţ de stradă. Aceştia sunt sacrificaţi ca nişte miei şi daţi exemplu de exces de zel pentru comunitate. Rechinii din comerţ îşi văd liniştiţi de treabă. Asta pentru că ochii inspectorilor sunt orbiţi de şpăgi. Şi ca să vă convingem că avem de a face cu doctori în şpagă vă spunem că metodele lor depăşesc orice imaginaţie. La început şpaga se dădea sub formă de cupoane de magazin. Inspectorii cu rol de control veneau şi îşi făceau liniştiţi cumpărăturile după bunul plac, fără să-i prindă nimeni. Apoi au trecut la şpaga trimisă la sediul instituţiei prin curierat. Bună metodă. Se ambala în colete frumoase şi se trimiteau de pe numele unui angajat ca să nu bată la ochi. Acum s-a ajuns într-o fază ceva mai securizată. Şpaga se livrează direct la domiciliul inspectorului de către echipele de livrări ale marilor magazine. Recunoaştem că nu ne-am fi putut gândi la aşa ceva. Asta da cercetare în materie de dat şi luat şpagă. Nu tu telefoane. Nu tu intermediari. Nu tu martori. Cum să mai miroasă aşa ceva vreun procuror? Nici într-o mie de ani… Dacă analizăm evoluţia metodelor de dat şi luat şpagă, n-ar trebui să rămânem surprinşi dacă în perioada următoare s-ar înfiinţa la Iaşi „Institutul de dat şi de luat şpagă”. Bineînţeles, procurorii nu vor fi primiţi la cursuri.