Îl mai țineți minte pe Radu Vasile? Mai cunoscut poate ca poet, sub pseudonimul „Radu Mischie” sau ca singurul prim-ministru al României care purta o unghie mai lungă la degetul mic. A fost un prim-ministru șters, a cărui singură realizare a mandatului a fost încheierea așa-numitei „păci de la Cozia” de la sfârșitul ultimei mineriade. Va rămâne însă probabil în istorie prin celebra expresie exasperată spusă în plenul Parlamentului: „În țara asta nu a mai rămas nimic de furat!”. Probabil era sincer, gândindu-se la faptul că marea privatizare se cam terminase în 1998. Viitorul avea să arate însă că mai era loc de furt. Nu de alta, dar românul muncește, de felul lui. Mai bine, mai rău, mai mult, mai puțin, mai eficient sau nu, dar muncește. Iar din munca lui se va găsi oricând un „băiat deștept” care să fure ceva. Oare cât se fură în țara asta? Probabil că v-ați mai întrebat și domniile voastre. Ne-am întrebat și noi, încercând să găsim și alte răspunsuri decât „mai mult decât se poate răbda”. Oare ce s-ar putea face cu banii furați?

Estimări eronate
Deci, cât se fură în România? Estimări sunt multe. Putem pomeni cifra pe care a menționat-o la un moment dat Monica Macovei, de 600 milioane euro, adică prejudiciile din dosarele DNA. Firește, ar fi însă o estimare incompletă, pentru că acoperă doar vreo doi ani din ultimii abia trecuți. Președintele Partidului România Unită, spunea anul trecut că există estimări conform cărora după 1989 s-au furat în țara asta 1.000 miliarde de euro. Nu știm cine i-a făcut estimările, dar sunt gogonate rău. În cei 26 de ani trecuți de la Revoluție, în România nu s-a produs nici măcar de 2.000 de miliarde de euro. PIB-ul însumat al anilor post-revoluționari este de 1.930 miliarde de euro. Somalia și Coreea de Nord sunt considerate cele mai corupte state din lume. Nici măcar acolo nu se fură jumătate din PIB. După estimările astea uriașe, media furtului ar fi de 38,4 miliarde de euro anual. În 1990, PIB-ul României era de doar 40,8 miliarde de dolari, că euro încă nu existau, coborând în 1992 până la 19,6 miliarde de dolari. Oricât s-ar fura, chiar de două ori producția întregii țări nu se poate. Nu poți fura mai mult decât produci, nu?

Două surse
Mai nou, președintele USR, Nicușor Dan, estima că în România se fură cam 30% din ce înseamnă achiziții publice. În România, statul cumpără servicii sau lucrări de 15 miliarde euro anual. Deci, s-ar fura vreo 4,5 miliarde euro anual, de aproape zece ori mai puțin decât estimarea „din burtă” anterioară. Suma ar reprezenta cam 2,8% din PIB-ul nostru de anul trecut. Parcă e o sumă mai apropiată de realitate. De fapt, e o sumă apropiată și de ce ziceau băieții de la Digi TV, care au avut o campanie de un an și jumătate, intitulată „România furată”. Au tot prezentat cazuri de corupție, de privatizări dubioase, de contracte ciudate. La final, au făcut și totalul: 108 miliarde de euro în 25 de ani. Adică 4,3 miliarde de euro anual. Deci, având deja două surse independente care zic cam același lucru, am spune că e o estimare decentă. Trebuie precizat că ne referim doar la furtul din bugetul statului, nu și la mica corupție. Adică șpaga dată doctorului, cafeaua dată funcționarului și tot așa. Ăia sunt alți bani, pe care nu-i poate socoti nimeni.

Umplem țara
Ce-ar fi dacă nu s-ar fura deloc? Bine, e un vis, firește. Nici măcar Danemarca, Finlanda și Suedia, cele mai puțin corupte țări din lume, nu se pot lăuda că nu au hoți din avutul statului. Dar dacă? Păi, hai să vedem ce-am putea face cu banii ăștia. Costul de construire a celebrei autostrăzi care să lege Moldova de vestul țării, autostradă de care se vorbește de vreo 12 ani fără să se facă măcar proiectul, a fost estimat la 9 miliarde de euro. Cu ce se fură în doar doi ani, autostrada ar fi construită. În 20 de ani, am umple întreaga țară de autostrăzi. Pentru asta, ar trebui însă ca toți hoții să se lase de furat, ceea ce e cam greu.

Alte destinații
Calculele arată că media pe județ ar fi de vreo 100 de milioane de euro. În aceiași doi ani de care vorbeam, ar putea fi construit Spitalul Regional de Urgențe, proiect de care se vorbește de un deceniu. Cu banii furați într-un an, s-ar asfalta toate drumurile județene, alea pentru care se ceartă acum consilierii județeni, că nu știu cu care să înceapă și cum să împartă banii existenți. Proiectul de modernizare a aeroportului gândit acum 10 ani, însemnând o pistă încă mai lungă decât cea nouă pe care o avem acum, un nou terminal în locul celor trei care există acum, cu o zonă cargo pentru transportul de mărfuri, cu un nou drum de acces și o conexiune la autostradă, era evaluat la 220 milioane euro. Adică șpaga pe doi ani. În patru ani, am renova toate școlile din județ. Într-un singur an s-ar strânge banii necesari pentru un stadion nou, ultra-modern, bazinul olimpic de înot început de 20 de ani și neterminat, 1.000 de apartamente de două camere de închiriat pentru tineri și ar mai rămâne și bani pentru o pușcărie nouă, destinată corupților lăsați de meserie. Banii pe un singur an.