În aceste zile, cele mai bune licee din Iaşi organizează concursuri pentru elevii claselor a IV-a care vor să acceadă în ciclul gimnazial la o unitate de învăţământ de elită. Practic, liceele de elită îşi selectează cu această ocazie elevii de elită. Mii de copii, părinţi şi profesori sunt angrenaţi în acest mecanism. În total, principalele licee scot la concurs câteva sute de locuri la clasele a V-a pe care vor “bate” mii de elevi. A început să devină complicat să fii copil de 10 – 11 ani.

Dragi ieșeni și ieșence, suntem alături de dumneavoastră în greaua încercare prin care treceți în această perioadă de război încrâncenat. Ne adresăm celor care au copii în clasa a IV-a. Și celor care au copii în clasa a III-a, pentru că la anul vor trece și ei prin ceea ce trec cei menționați anterior. E vorba de acea perioadă a anului în care părinți și copii aleargă de la o școală „bună” la alta, în încercarea de a prinde un loc în elita educațională a Iașului. Sunt mii. Pentru doar câteva sute, tentativa se va fi încununat cu succes până la finele acestei luni. Ne adresăm acestor mii, urându-le toată bafta de pe lume pentru a se încadra în cei câteva sute. Logic, bătaia mare, mai ales pentru părinţi, este ca elevii ce termină acum a IV-a să acceadă în ciclul gimnazial la un liceu de elită din Iaşi: “Negruzzi”, “Naţional”, “Racoviţă”, “Moisil”, “Eminescu” sau “Alecsandri”.

Elite pentru elite
Aşadar, ne aflăm în plină perioadă de desfășurare a concursurilor școlare. Dar nu a celor cu participarea plătită, la care premiul constă într-o diplomă scoasă la imprimantă. Ci a celor gratuite, cu premiul constând însă într-un loc la unul din cele mai bune 5-10 școli din municipiu. Concursurile desfășurate în această lună au, în principiu, un statut neoficial. Sau, cel puțin așa au început. În practică însă, dintre premianți se selectează majoritatea viitorilor elevi de-a cincea. Pentru înscrierile oficiale, de masă, rămân te miri ce locuri libere în luna mai, când au loc. Școlile de elită își selectează elevii de elită acum. Sunt examenele de admitere dinaintea examenelor de admitere.

Concursuri proprii
Concursurile poartă cele mai diverse nume. „Eminent” la liceul „M. Eminescu”. „Traian Lalescu” la matematică și „Ionel Teodoreanu”, în cazul Negruzzi. „Al. Myller” și „Nicolae Labiș” la Colegiul Național, „Leris” la „Emil Racoviță”, „Urmașii lui Moisil”, la Informatică. „Cantemir Junior” la Cantemir etc. Majoritatea cuprinde două probe, de matematică și română. Altele, cum sunt cele de la “Informatică” și “Racoviță”, sunt interdisciplinare. Din 2014, „Eminent” implică și o probă la geografie sau istorie. Pentru clasele de intensiv engleză, „Lerisul” de la „Racoviță” implică și o probă la această limbă.

Doar premianţii
Marile licee nu scot la bătaie multe locuri pentru al doilea ciclu de învățământ, deși au înființat câte clase au încăput în sediu și le-au mărit până la limita maximă permisă de lege. La „Racoviță” sunt trei clase de-a cincea, a 30 de elevi. La „Eminescu”, patru. La Informatică, trei. La „Național”, șase. La „Negruzzi”, cinci, a câte 28 de elevi. În total, 620 de locuri la clasele a V-a. Nu înseamnă că toate locurile se ocupă acum. Doar cei care iau premiul I, II, III sau cel special au locul asigurat și se pot înscrie direct în clasa a V-a. Nivelul concursurilor și al participanților este însă atât de înalt, încât foarte mulți iau note mari. Spre exemplu, week-end-ul trecut, a fost organizat concursul de la “Racoviţă”: pe primele 45 de locuri scoase la concurs s-au prezentat peste 700 de elevi. O concurenţă de aproape 16 pe loc.

Concurenţă mare
De fapt, nivelul e atât de înalt, încât recent Inspectoratul Școlar Județean s-a simțit dator să intervină. Nu de alta, dar din dorința de a departaja cât mai bine participanții, liceele ajunseseră să impună probe atât de dificile, încât chiar și profesorii de specialitate începuseră să-și prindă urechile încercând să rezolve subiectele. Efectul a fost cumva pervers. În 2013, după concursuri, la „Racoviță” mai rămăseseră libere doar 28 de locuri pentru înscrierea oficială din mai, pentru că prea mulți luaseră note prea mari în martie. La „Național”, 30 de locuri. La „Negruzzi”, doar 20. Firește, și acestea au fost ocupate tot prin examen, la care concurența a fost acerbă. Dacă la „Racoviță” veniseră în martie 2013 cam 500 de candidați la concursuri, cu 40% mai mulți decât în 2012, în mai, pe 28 de locuri au venit 161 de candidați. Practic, concurența la cele două runde de concursuri de admitere, cel neoficial și cel oficial, este cam aceeași: 5-6 pe loc. Cu stresul suplimentar pentru elevi dat de faptul că în vară mai sunt libere cel mult un sfert din locuri. A început să devină complicat să ai 10-11 ani.

Luni de foc
Prima rundă de concursuri va avea loc în acest weekend, la „Racoviță”. La „Național”, Myller și Labiș își dau întâlnire cu elevii pe 21 și 22 martie. La „Negruzzi”, concursul va fi pe 28 – 29 martie. Şi tot aşa. De fapt, poate ăsta e și aspectul pozitiv pentru elevii participanți la concursuri. Pentru ei, urmează o perioadă de foc, dar măcar au mai multe șanse. În locul unui singur examen de admitere, cel din luna mai, au posibilitatea să participe la mai multe. Nimeni nu-i oprește să se înscrie la mai multe concursuri, la mai multe licee. Anul trecut, la aceste concursuri s-au înscris 1.017 elevi și au participat 972, cam pe tot atâtea locuri câte sunt disponibile în 2015. La fiecare concurs luat în parte, concurența e de 5-6 pe loc. Pe ansamblu, e însă doar de vreo 1,5 pe loc. Oricum ai lua-o însă, e un veritabil tur de forță pentru elevi. E drept, au mai multe șanse, dar să-ți petreci o lună ziua mergând la şcoală și învățând, iar weekend-urile dând examene, e un program ucigător pentru un copil.

Plusuri şi minusuri
Ce înseamnă pentru cei implicați? Pentru directorii școlilor de elită, un motiv de laudă, că îi au pe cei mai buni dintre cei buni, care vor aduce premii la olimpiade, care vor duce gradul de absolvire a bacalaureatului la 100%, care vor lucra la multinaționale, care vor fi miniștri ai finanțelor sau cine știe ce. Pentru părinți, alt motiv de laudă: „fiu-meu e la Colegiul Intergalactic, nu la școala 42”. Pentru elevi, ar trebui să fie tot un motiv de laudă, dar unii zic totuși că nu. Pe un bloc apărea, în reproducere, un desen și o poveste scrisă de un copil: „A fost odată o girafă curajoasă, care a vrut să spună adevărul părinților ei. Știți care era? Că la testul de matematică a luat nota 1”. Pentru un psiholog, o astfel de poveste, scrisă liber, fără a i se fi cerut copilului să abordeze tema, înseamnă multe: emoția dinaintea concursului, teama de eșec, de a nu se face de rușine, diferența între ce se așteaptă de la copil și ce își dorește el însuși, marginalizarea fie ca urmare a eșecului, fie ca urmare a invidiei etc.

Elevii, simpli pioni?
În principiu, un text, un extemporal, un concurs sau ceva de genul ăsta ar trebui să aibă un rol didactic și educativ. În funcție de ce greșeli face elevul, știi pe ce pedală să apeși, ca profesor sau părinte. Elevul concurează direct cu el însuși și cu ceilalți copii din clasă. Prin concursurile de care vorbim, concurează mai mult părinții între ei, profesorii sau școlile, decât elevii. Concursurile devin pretexte pentru salarii de merit, premii sau laude. Elevii, doar pioni într-un joc care are doar tangențial legătură cu ei.

Profesorii renumiţi câştigă bine din meditaţii
Cu siguranţă, printre marii câştigători ai acestei competiţii de admiterea într-a V-a se află profesorii care oferă meditaţii. Aproape toţi părinţii care-şi înscriu copiii la admiterea la un liceu de elită îi trimit şi la pregătire. Logic, cei mai căutaţi sunt învăţătorii, profesorii de română, de matematică şi, mai nou, pe măsura diversificării probelor de examen, cei de engleză, franceză, germană. Astfel, profesorii “cu nume” îşi pot rontunji consistent veniturile oficiale, obţinute la catedră, cu munca suplimentară, desfăşurată acasă, acordând meditaţii particulare.

Încă un salariu

Să facem un calcul simplu. Un profesor cu un grad mediu de ocupare în ceea ce priveşte activităţile oficiale, de la şcoală, consumă acolo vreo 6 ore zilnic. Rămân astfel măcar două ore ce pot fi dedicate vreunei alte activități lucrative. În speță, meditațiile. Aşadar, profesorul poate dedica acestei activități cele două ore rămase zilnic, plus eventual încă șase ore, sâmbăta. În total, 16 ore săptămânal, adică 64 de ore pe lună, fără risc de surmenaj. La un tarif mediu de 50 de lei ședința de două ore, acest interval de timp se transformă în 1.600 de lei lunar venit suplimentar. Adică, încă o leafă. Și nu am luat în calcul decât tariful ”standard”, muncă suplimentară într-un ritm suportabil și situația în care profesorul lucrează cu un singur elev odată. Orele ținute cu 2-3 elevi sau chiar 5 odată nu sunt nici pe departe excepții, dimpotrivă. Iar la un profesor bine cotat pe această piață, prețul unei ședințe de două ore pleacă de la 70 de lei și poate ajunge și la 100 de lei.

Topul părinţilor
Evident, părinţii caută ca propriii copii să intre la cele mai bune licee, cele care să le garanteze cumva succesul până într-a XII-a şi care să fie o rampă de lansare pentru facultate. Pe acest lanţ, bacalaureatul e un barometru important. Poate şi din această cauză, atunci când părinţii îşi stabilesc propriul top al liceelor de elită, un criteriu important este şi procentul de promovare al examenul de bacalaureat, dar şi numărul celor care promovează cu nota 10 pe linie. Spre exemplu, în 2014, Iaşul a avut 14 elevi care au promovat bacalaureatul cu media generală 10, fiind astfel judeţul cu cele mai bune performanţe din ţară. Cei 14 performeri sunt astfel repartizaţi: 7 la Colegiul Naţional, 2 la Negruzzi, 2 la Eminescu, 1 la Racoviţă , câte unul la Alecsandri şi Wurmbrand.

Clasament în funcţie de medii
În Iași, doar patru școli se pot lăuda, pentru 2014, cu o medie la admitere de peste 9,00. Pentru Colegiul ”Emil Racoviță”, media de admitere a elevilor în clasa a cincea s-a ridicat anul trecut la 9,49, a treia medie pe țară. La ”Național”, media de admitere a fost 9,47, iar la ”Negruzzi” – 9,35. A patra școală cu medie de intrare într-a cincea de peste 9.00 este una privată, respectiv ”Spectrum”, școala din spatele Primăriei. De altfel, în ultimii trei ani, pe locul IV s-a situat constant o unitate de învățământ privat. Dacă în 2014, a fost ”Spectrum”, în 2012 și 2013 a fost Colegiul ”Wurmbrand”. Cu excepția Liceului ”Grigore Moisil”, unde anul acesta s-a intrat într-a cincea cu o notă medie de 8,81, toate școlile ieșene din top 10 se află în centrul municipiului. Dintre școlile ”de cartier”, între primele 20 se plasează ”Miron Costin” din Alexandru, ”Petru Poni” din Păcurari, ”Ștefan Bârsănescu” din zona Gării, ”Dimitrie Cantemir” din Nicolina, ”Dimitrie Sturdza” din Frumoasa, ”George Coșbuc” din Dacia sau ”Ion Creangă” din Tătărași.