Sunt unii care consideră că economia este un joc cu sumă nulă. Ca unul să câștige, altul trebuie să piardă. Alții, dimpotrivă, merg pe ideea că prin producție se generează constant un surplus, așa că se poate ajunge la o creștere economică eternă dacă nu se greșește pe undeva. Mă rog, filosofie economică. Nu vrem să supărăm pe nimeni, așa că hai să zicem că ambele variante sunt corecte. Și, cel puțin în unele cazuri, așa și e. De exemplu, criza economică a dus la prăbușirea pieței imobiliare și a celei a creditelor bancare. Sute de mii de români s-au trezit că nu mai pot plăti creditul luat pentru a-și cumpăra casă și au rămas și în drum, și cu banii luați. Necazul unora a fost însă câștigul altora. Al unei afaceri din care nu s-a murit niciodată de foame și care a prosperat în timpul crizei: amanetul. Acum, această piaţă a început să se contracte.

S-a dublat numărul
E greu de spus cât reprezintă piața acestei afaceri, pentru că societățile de amanet sunt incluse, legal vorbind, în categoria mai largă a instituțiilor financiare nebancare, la pachet cu societățile care îți dau cu împrumut sume mici la dobânzi de-ți vine să leșini, dar care nu cer garanții. Ce se știe totuși, e că în 2008 în Iași existau cam 100 de societăți de amanet. Cifra este relativă și nu reprezintă proporțiile reale, pentru că multe societăți au 2-3 sau mai multe puncte de lucru. Express Credit Amanet, cea mai cunoscută poate din branșă, are vreo 30 de puncte de lucru în Iași și a început să se extindă și în Vaslui. Acum, sunt peste 200 de astfel de societăți în Iași, cifra de afaceri globală fiind de vreo 300 milioane lei.

Chiar şi maşini
Afacerea numită amanet a explodat efectiv în anii crizei. Pe măsură ce lumea sărăcește, afacerea evoluează. La început, casele de amanet acceptau doar bijuterii din metale prețioase. Când lumea n-a mai avut cercei și verighete de amanetat, s-a trecut la telefoane, calculatoare și alte electronice. Mai nou, s-a trecut și la mașini și chiar biciclete. În paralel cu lărgirea sferei de produse amanetabile, societățile au lucrat și la comisioane. De fapt, ăsta a fost un efect direct al concurenței. De la un comision, adică o dobândă de 1% pe zi, s-a ajuns prin 2008 la 0,5-0,6%, iar acum se dau bani contra unui comision de 0,2%. Ba unele case de amanet au început să coboare și la 0,1% pe zi, în anumite condiții.

Vârful, în 2012
Vestea bună, nu pentru ei, ci pentru noi, ceilalți, e că piața amanetului a ajuns la un maxim în 2012. Cam din 2013 a început chiar să scadă. Și destul de alert, cam cu vreo 5-10% pe an. În paralel, profiturile s-au prăbușit, înjumătățindu-se în doi ani. E drept că înainte vreme, se dublaseră, așa că, exceptând numărul mult mai mare de firme din domeniu, putem spune că piața începe să se apropie de nivelul dinainte de criză. Știți cum își tot bat capul analiștii de pe la TV căutând răspunsul la întrebarea când și cum se va vedea un efect concret al creșterii economice? Ne-am permite să spunem că e și ăsta un semn că nu e doar statistică.