Toamna asta a fost ciudată rău. Noi aşa am perceput-o şi tot aşa am trăit-o. Mai întâi, a început chiar când a spus calendarul: pe 1 septembrie, nicio secundă mai devreme sau mai târziu. Imediat ce acul ceasornicului a trecut de 12 noaptea şi toamna a bătut primul gong, s-a răcit brusc, s-a înnorat, frunzele au început să se îngălbenească şi să cadă, urmând parcă ritualul prezentat în compunerile din Abecedar. „După ce ştim că vine toamna?” După vreme! Sau după buzunarul ce plânge a pustiu în urma concediului ori după lista de gogonele ce pare să nu se mai termine! Noi am ştiut din prima: după facturile ce rânjeau în imprimanta de la Dalkia, anunţând un coşmar financiar de dimensiuni galactice…

Anotimpul este anotimp şi am dat-o apoi pe romantism, bucurându-ne de ruginiul toamnei, de culorile ce au îmbrăcat parcurile de pe net şi mai apoi de smocurile de verdeaţă care au mai rămas prin Iaşi. Ne-am hlizit pastelat la expoziţia de crizanteme din Grădina Botanică şi ne-am făcut poze cu toţi castanii desfrunziţi de prin cartiere, în încercarea de a mima bucuriile toamnei. Vax! Fiecare rânjea în felul lui personal, cu gândul la ultima ceartă cu şeful ţâfnos ori la fricţiunile cu nevasta veşnic nemulţumită că nimeni n-o duce la cinema. Dacă-i scump beletu’, doamnă…

Tot căutând noi un motiv de pretex pentru un kil de vin savurat în liniştea unui week-end în care şi vecinul a renunţat la rotopercutantă, am dat peste un alt prilej de bucurie: Crăciunul, pe care l-am întâlnit deja în rafturile din supermarketurile din Iaşi. Beteală din depozite, bomboane din iarna trecută, Moşi Crăciun de acum un veac, de toate am găsit şi nu are sens să spunem unde, fiindcă deja v-aţi împiedicat şi voi de ele. Toate erau la ofertă, toate la promoţie şi mai lipsea ca o jună să vă strângă între omoplaţii bine lucraţi la sală ca să pricepeţi că vine Crăciunul. Logica personală şi însuşi anotimpul trăit ne-au spus cu totul altceva şi nici măcar nu trecusem la ora de iarnă când toate decoraţiunile astea străluceau prin rafturi.

Bucuroşi le-om trăi toate…

Afacerea este afacere şi doar n-or să rămână investitorii străini cu marfa nevândută şi românul neprostit, că nu mai vin niciodată la noi să ne ia şi pielea de pe oase, după ce ne-am jumulit singuri osânza. Aşa ne trebuie dacă lăsăm pârdalnicii de venetici să ne prade ţara şi avutul şi să ne dea peste cap sărbătorile. Cu atâtea reclame împrăştiate aiurea de unde să mai ştim noi când e Crăciunul, când vin Ovideniile sau Paştele?!

Curat haloimăs şi numai multinaţionala este de vină. Noroc de artificiile de la Anul Nou, că ştim exact că ne-am îmbătat când trebuie: la trecerea dintre două nopţi, fiindcă nu te poţi baza niciodată pe reclamă. Dacă anunţă Revelionul din 2020?!

Celesta Gălbenuş