Expoziţia umanitară Pro Ruralis, pentru elevii inteligenţi din satele sărace, a pornit cu stângul
Ignoranţă, nepăsare, prostie sau pur şi simplu mitocănie. Aşa ar putea fi catalogat mediul ieşean de afaceri, pentru simplul motiv că nu a reuşit să întindă o mână de ajutor unor copii inteligenţi şi talentaţi, care provin din satele sărace ale Moldovei, zone denumite degeaba medii defavorizate. Săptămâna trecută, în cadrul unei expoziţii umanitare organizate de Asociaţia Pro Ruralis, manifestare în timpul căreia în jur de 30 de artişti plastici ieşeni şi-au expus, în scop umanitar, lucrări de pictură şi sculptură, afaceriştii au reuşit performanţa de a nu trimite pe nimeni. Da, aţi auzit foarte bine! La deschiderea expoziţiei nu a fost prezent nici măcar un picior de afacerist de parcă intraseră cu toţii în pământ. Să fie de vină criza economică, ori bussinesmanii nu mai vor „să cotizeze” decât la partidele politice aflate la guvernare? Cât despre prezenţa vreunui reprezentant al administraţiei locale, nici măcar nu poate fi vorba. Cu toţii ne-am obişnuit, însă, demult să-i tot vedem mereu pe chiaburii acestor vremuri, doar în timpul campaniilor electorale, ori pe la desele chiolhanuri organizate de şmecherii politichiei locale. Un oraş trist, cu afacerişti şi mai trişti.
Salvarea de la ignoranţă a copiilor deştepţi nu trebuie să mai aştepte. Naţiune, trezeşte-te!
Artiştii plastici care fac parte din filiala Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) au expus la galeriile Cupola, în scop umanitar, lucrări de pictură şi sculptură, care urmau a fi vândute, pentru oferirea unui sprijin material copiilor cu coeficient de inteligenţă superior, provenind din satele sărace ale judeţului laşi. „Pro Ruralis” şi-a propus ca principal obiectiv „salvarea de la ignoranţă a copiilor inteligenţi din satele judeţului, unde sărăcia face ravagii”, prin intermediul programului „Burse pentru elevii din mediul rural provenind din familii defavorizate de la sate”. Chiar dacă expoziţia va putea fi vizitată până pe 30 ianuarie iar picturile şi sculpturile pot fi achiziţionate cu preţuri „rezonabile”, până în momentul de faţă nu a fost vândut nici un tablou. Este drept însă că aceste lucrări nu pot rivaliza nici pe departe cu binecunoscuta carpetă „Răpirea din Sera” care mai poate fi încă identificată prin birourile unor „potentaţi” ai vremii (nu la Gigi Nichita).
Ca o încununare a celor scrise până acum, îmi permit să-l parafrazez pe un mare speculant imobiliar din târg, devenit între timp sponsorul oficial al loazelor din politichia locală: „Dom’le, eu decât să dau parale la fraieri şi la amărâţi, mai bine îi sponsorizez pe toţi golanii ăştia din partide, indiferent de culoare, că nu se ştie de unde sare iepurele”. Am încheiat citatul.
