Dacă peste 20 de ani se va mai ține minte ceva din alegerile locale din acest an, va fi faptul că scrutinul local din 2016 a stat sub semnul independenței și al luptei anti-sistem mai mult ca altele. Anul acesta a fost trendy să fii anti-sistem și să te declari independent. S-a vorbit și s-a scris despre candidații independenți mai mult decât despre orice candidat propus de partidele „clasice”. Iar candidații independenți sau apăruți din neant cu doar câteva luni înainte de alegeri au obținut rezultate foarte bune, chiar dacă cei care au și fost aleși primar, de exemplu, pot fi numărați pe degete.
„Anti-sistem”
Hai să lămurim pentru început eticheta de „anti-sistem”, de care s-a vorbit atât în această perioadă electorală. A fost o etichetă folosită din plin, dar atât. Câtă vreme cei mai importanți „independenți” și-au format totuși un partid, ei au devenit parte a sistemului. Pentru a fi anti-sistem ar fi trebuit fie să nu participe la alegeri, fie să vină cu idei complet diferite de orice au propus candidații susținuți de partidele vechi. Ceea ce nu a fost cazul. În fond, la fiecare ciclu electoral a existat câte o componentă anti-sistem. Poate vă mai amintiți de Mișcarea pentru Renașterea României, Uniunea Forțelor de Dreapta sau Alternativa României. În chiar zorii democrației noastre, în 1990, s-a înființat un Partid Liber-Schimbist, a cărui emblem era o față rotundă și zâmbitoare, ținând o floare în colțul gurii. Toate au propus un alt fel de a face politică. Și toate au sfârșit fie uitate și de inițiatori, fie absorbite de sistemul politic.
Și Oprescu
De altfel, anti-sistem a fost și Sorin Oprescu, atunci când a candidat ca independent la Primăria Bucureștiului și a și câștigat. A fost susținut de PSD, dar nici el, nici partidul nu au recunoscut-o oficial. Anti-sistem a fost și candidatul independent la Primăria Mangalia, tot în 2012, Cristian Radu. A fost și el susținut, de PSD și PNL, tot neoficial. De altfel, tura asta, a candidat din partea PNL. Iar exemple de acest gen sunt multe.
Rezultate bune
În acest an, candidații indepedenți au făcut tot posibilul pentru a avea un partid. Nicușor Dan a lansat Uniți Salvăm Bucureștiul. Andrei Postolache a încercat să demareze proiectul Pentru Iași, partid care a și fost înregistrat, imediat după alegeri. Dan Mașca a fondat la Târgu Mureș primul partid cu sediul central în provincie, Partidul Oamenilor Liberi. Mă rog, după Partidul Moldovenilor, al lui Simirad. E ceva, mai ales în contextul în care până și UDMR are sediul tot la București. Într-adevăr, independenții sau mai exact, candidații din afara partidelor clasice s-au mișcat bine în acest an, profitând și de prăbușirea PNL cam oriunde în țară. La București, Nicușor Dan a avut un scor aproape triplu față de candidatul liberal. Cele 30,52% din voturi nu au fost suficiente însă pentru a o învinge pe Gabriela Firea, care a obținut 42,97% din voturile bucureștenilor. La Iași, Andrei Postolache a obținut 13% din voturi. La Târgu Mureș, POL a primit 9,27% din voturi și a prins trei mandate de consilier local. La Mangalia, candidatul independent Zanfir Iorguș, susținut de ALDE, a primit peste 30% din voturi, fără a reuși totuși să-l învingă pe mai sus-amintitul Radu Cristian. „Lovitura” a fost dată la Medgidia, unde candidatul independent Valentin Vrabie a fost ales primar.
Au lovit PNL-ul
Este de observat, în privința rezultatelor obținute de candidații de care vorbim, că partidele noi au obținut scoruri bune în orașe. POL a avut 9,27% din voturi în municipiul Târgu Mureș, dar pe total județ, a prins doar 4,45%. Postolache a prezentat candidați doar în municipiu. USB-ul lui Nicușor Dan nu a existat decât în București. Acolo unde a fost ales un primar independent, a fost de regulă vorba de comunități mici, cum e Medgidia, unde este votat omul, mai mult decât partidul. Mișcarea independentă a prins în orașe, pe seama electoratului de dreapta. PNL a pierdut voturi din plin, în timp ce PSD nu a fost afectat, dovadă și scorul foarte bun obținut la București în lupta cu cel mai puternic „independent”. Practic, asistăm la nașterea unui nou partid de dreapta, electoratul de stânga nefiind impresionat de mișcări locale care nu promiteau în fond nimic concret.
Prag de 10%
Ce va urma? Nu cine știe ce noutate nemaivăzută. Așa cum s-a anunțat, USB se va alia cu Pentru Iași, într-o nouă formațiune, Uniți Salvăm România. În loc de UFD sau MRR va fi USR. Probabil USR va fi o umbrelă și pentru alte partide mici, locale. Aceasta se va înscrie la alegerile generale din toamnă. Conform legii, în cazul alianțelor, la pragul electoral de 5% se adaugă pentru al doilea membru al alianței 3% și încă 1% pentru fiecare alt partid, fără a se depăși totuși 10%. La fel ca în 2000, alianța va trebui să obțină minim 10% din voturi pentru a fi reprezentată în Parlament. În 2000, CDR și-a frânt gâtul în acest prag electoral. Cel mai probabil însă, USR va intra în Parlament. Față de vechea lege electorală, în cea actuală prinzi loc în Parlament și fără a fi obținut 10% din voturi pe țară, dacă obții minim 20% din voturile din cel puțin patru circumscripții. Asta înseamnă că dacă USR obține măcar 20% din voturi în București, Iași, Mureș și Constanța, de exemplu, va obține câteva locuri de deputați și senatori. În ce măsură însă acest nou partid va arăta efectiv altfel decât cele cu care ne-am obișnuit, rămâne încă de văzut.
