După toate pronosticurile, peste 10 ani, oraşul ar urma să fie legat de Vest printr-o autostradă, să aibă aeroport modernizat şi şosea de centură în adevăratul sens al cuvântului. Ce-ar mai trebui să facem? Iată câteva propuneri: să punem şi agricultura Iaşului în capul listei de priorităţi, să modernizăm sistemul centralizat de termoficare (că asta va fi soluţia), să investim fonduri masive în transportul public de persoane şi să proiectăm zone de agrement: parcuri, grădină zoologică, dar şi facilităţi pentru sportul de performanţă (o sală polivalentă şi un stadion de fotbal ca lumea).

Anul 2024. La 35 de ani de la revoluție, Iașul pare să fi intrat cumva în rândul lumii. Aeroportul este gata de vreo 8 ani. Autostrada Est – Vest, la fel, e gata şi ea, iar Iaşul are o legătură directă cu Occidentul. Șoselei de centură i s-a tăiat panglica de câțiva ani. Bun… frumos. Dar hai să stăm strâmb și să judecăm drept. Nu știm dacă vi s-a întâmplat și vouă, dar noi avem uneori senzația că cei de ne conduc nu prea fac planuri pe termen lung, strategii clare să ştim şi noi cam pe unde vom fi în 10, 20 de ani… Ia-l pe unul deoparte și întreabă-l ce planuri are peste 20 de ani și o să se uite la tine ca la avioane. Păi, în 20 de ani sunt cinci rânduri de alegeri numai dacă ne gândim la alea locale, cum să se gândească pe termen așa de lung? Păi, hai să ne gândim noi, că poate le dăm idei de viitor. Ce i-ar mai trebui Iașului, dacă investitorii deja coboară din avioane cu miile, iar tirurile provoacă ambuteiaje pe autostradă?

Depozite pentru produse agricole
Păi, să vedem… Dacă partea de infrastructură economică s-a rezolvat, ce-ar fi dacă și ieșenii ar fi mulțumiți, nu doar investitorii. Cam ce nevoi are omul, în general? La limită, pâine și circ. Să aibă unde munci, să aibă ce mânca și să aibă și unde pierde timpul, ca să nu muncească chiar de pomană. Hai să vedem de-ale gurii întâi. Toți fermierii se plâng că supermarketurile îi strâng de gât cu prețurile. Pe nimica laptele, pe nimica oul. Sau le vinzi către achizitori la ce preț vor ei, când vor ei sau stai cu oăule de la cele 2.000 de găini din fermă în brațe până fac pui. Singura metodă de a forța un supermarket să dea prețul corect este să ții marfa până nu are de ales și dă mai mult. Lege economică: prețul unei mărfi este dat de raritatea ei. Un fermier o duce bine dacă poate vinde oul cu 20 de bani, nu cu 10. La raft va fi tot 50 de bani, că altfel nu se vinde, dar ar mai scădea profitul magazinelor. Un lanț de depozite pentru produse agricole unde omul să poată să-și țină recolta ca s-o vândă la prețul corect, treptat, nu la grămadă, forțat, s-ar putea face? S-ar putea. Temă pentru Consiliul Județean.

Recea stradă Fierbinte
Până la urmă, suntem un județ agricol, nu? 350.000 ha de teren arabil nu-i chiar de ici, de colo. Avem 71.000 de vaci, 230.000 de oi și așa mai departe. Pe lângă lapte și carne, dau piele și lână. O filatură, două și niște tăbăcării ar strica? Chiar, știți de unde vine numele de strada Fierbinte? Taman de la tăbăcăriile care erau pe vremuri pe-acolo, și care foloseau apa fierbinte în procesul tehnologic. Nu mai e niciuna, iar Aurora Târgu Frumos cumpără piele din Suceava. Iar noi n-am mai purtat un pulover 100% lână din copilărie. Nah, și gata cu agricultura, că sângele nostru de țăran mutat la oraș începe să ne dea mai multe gânduri decât este cazul.

Un CET nou?
Că veni vorba de apă fierbinte. Gazul se scumpește mereu, iar încălzirea centralizată devine tot mai interesantă pentru publicul larg. Peste 5 – 10 ani, o să fie chiar al naibii de interesantă. Un CET nou ar strica? Există niște proiecte în curs, dar ar trebui gândit un plan strategic, cu bătaie lungă. Trebuie țevi noi, dar și un CET nou, ca pentru un oraș de 300.000 de locuitori, fără o industrie care să mai aibă nevoie de abur tehnologic. Unul exact pe măsura noastră și din care să iasă, normal, prețul corect la gigacalorie.

O grădină zoologică
Cândva am citit un articol într-un ziar despre ultimul pensionar al grădinii zoologice din Bucium: un cal care murea de foame. Calul a murit sigur între timp, grădina zoologică la fel. Ați văzut-o pe aia din Rădăuți? Sau pe cea din Piatra Neamț? Ce populație are Rădăuțiul? 22.000 mari și lați, cât două treimi din Pașcani. Ce populație are Piatra Neamț? O sută și oleacă de mii, cât o treime din Iașul nostru. Amândouă laolaltă nu fac nici cât jumate din Iași. Cum pot ei și noi nu? Era odată o idee de proiect de grădină zoologică la Breazu. Ce-ar fi dacă? Temă pentru Primărie. Tot administraţiei locale i-ar reveni sarcina ca în următorii 10 ani să găsească soluţii pentru a construit o sală polivalentă modernă, dar şi un stadion în rând cu marele arene ale Europei. Acum, ambele, atât Polivalenta cât şi stadionul, sunt depăşite, anacronice.

Transport public
Bun, o facem. Dar cum ajungem la ea? Păi, cu tramvaiul până la Agronomie, cu autobuzul pe urmă? Vă imaginați tramvaiele actuale, din anii ’60, circulând încă 20 de ani? Sau autobuzele? Exclus! Oricum trebuie schimbate. Și dacă tot ne chinuim să schimbăm toate șinele din oraș, n-ar fi cazul să ne chinuim pe urmă să schimbă și tramvaiele? Scump al naibii, într-adevăr, dar până la urmă tot trebuie. Cu vreo 200 de milioane de euro ne descurcăm. Ar trebui să strângem bani de pe-acum sau să-l strângem de gât pe Bill Gates, dar Iașul anilor 2020 cu tramvaie din 1960 chiar nu merge.

Ei, și cu o agricultură pusă nițel la punct, o încălzire ca lumea, un transport public ok și ceva pentru buna-dispoziție la îndemână, am putea să începem să ne gândim și la următorii încă 20 de ani.