Articolul 16 din Constituție spune că „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări” și că „nimeni nu este mai presus de lege”. Dar, vorba aia, „toți oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali ca ceilalți”. Sau, cum zice poetul „eu voi egalitate, dar nu pentru căței”. Ei, cam așa și cu parlamentarii noștri, în comparație cu alții. Dacă un consilier local sau județean își dă demisia din partidul pe listele căruia a fost ales, trebuie să-și ia adio de la mandat, că îi încetează de drept. Dar dacă un parlamentar demisionează azi dintr-un partid, se înscrie mâine în altul, din care pleacă poimâine, ca răspoimâine să ajungă într-un al treilea, nu e nicio problemă legală.
Primele mutări
Campion la capitolul ăsta este senatorul Ionel Agrigoroaei. Dacă-l iei repede, nici el nu mai știe prin câte partide a reușit să treacă, la doar 50 de ani. La 40 de ani, în 2008, Ionel Agrigoroaei, pe atunci patronul unei firme de confecții de echipament sportive, își făcea intrarea în politică. Devenea consilier local PDL. Pe măsură ce afacerile îi mergeau mai prost, a început să caute o reorientare, așa că după vreo trei ani a trecut la PSD. Își ridicase oricum partidul în cap votând altfel decât colegii din PDL, așa că nu avea de ales. În PSD a stat doar până s-a prins că nu are șanse să prindă un nou mandat de consilier local. Așa că în pragul noilor alegeri locale, din 2012, a sărit în barca nou-înființată a partidului-televiziune, PPDD. A avut noroc, că Dan Diaconescu în Direct era pe val, așa că a prins un nou mandat.
Un „du-te, vino”
În noiembrie 2012, a vrut mai mult și a candidat la Senat, tot din partea PPDD. A și fost ales. În decembrie 2013, a părăsit partidul, în care nu se mai regăsea. Agrigoroaei a ajuns în UNPR. N-a stat mult acolo. În iunie 2014, deci după doar 6 luni, îl găsim din nou în PPDD, pentru că a treia iubire politică nu se uită niciodată. „Recunosc că am greșit că am plecat la UNPR. Cu PPDD am ajuns în parlament și aici revin. A fost un context unic atunci când am plecat din partid. Îmi recunosc eroarea. Mă întorc în PPDD cu capul plecat”, spunea senatorul. Și-a ridicat capul din nou în februarie 2015, când a plecat iar la UNPR. A fost întrebat cum de s-a întâmplat asta și cum de l-au primit înapoi, dar nu a mai dat explicații. Dar călătorului îi șade bine cu drumul, așa că nici a doua oară în UNPR nu a făcut mulți purici. Pe 24 martie anul ăsta, Agrigoroaei anunța că pleacă din UNPR ca să se înscrie în PMP. ”Nu este nicio perspectivă la UNPR și este previzibil ce se întâmplă”, zicea Agrigoroaei, ca un atotcunoscător al politicii. Timpul avea să arate că a greșit, dar nu mai contează. După două zile, participa la lansarea candidaților PMP pentru alegerile locale, la Iași, unde a fost prezent și lui Băsescu. Șeful PMP Iași pe atunci, deputatul Petru Movilă, era să facă apoplexie. A reușit doar să-i scrâșnească din dinți lui Zeus că el pe Agrigoroaei nu-l primește în filială și culmea, a reușit să-l și convingă.
La Vanghelie
Pentru prima oară în carieră, senatorul nostru rămânea fără colegi. Din UNPR plecase, iar PMP nu-l primise. S-a uitat în jur, dar a văzut probabil că terminase partidele. Până la urmă, pe 13 aprilie a anunțat că intră în Partidul Dreptății Sociale, înființat de Vanghelie. Partidul a strâns doar 24.837 de voturi în toată țara, adică 0,2% și a obținut doar 8 mandate de consilier local. Adică mai nimic. La cum îl știm pe senatorul Agrigoroaei, nici aici nu va sta mult. Asta, deși la înscrierea în partid zicea că în sfârșit a găsit formațiunea politică ce se gândește într-adevăr la oameni. Unde va pleca?
Alături de Băse
Dacă mai răbda oleacă și nu pleca intempestiv din UNPR, Agrigoroaei ar fi ajuns în PMP, că cele două partide au fuzionat. Eh, dar așa a pățit-o al doilea personaj politic de care vom vorbi azi. De data asta, un deputat, Camelia Bogdănici. Aceasta a participat la primele sale alegeri în 2012, din partea ARD (adică PDL vopsit). Până în 2012, Bogdănici nu avusese veleități politice, dar a prins repede mișcarea cu trecutul în alt partid. În martie 2013, Băsescu a anunțat că se desparte de PDL și a lansat imediat la apă Fundația Mișcarea Populară. Fundația a devenit partid în iulie 2013, când Eugen Tomac a preluat organizarea formațiunii. S-a înregistrat oficial în registrul partidelor politice în ianuarie 2014. O lună mai târziu, Bogdănici anunța că pleacă din PDL pentru a se înscrie în PMP. Era cumva normal. A venit în PDL pe când partidul era cu Băsescu, l-a urmat pe Băsescu în noua sa aventură politică. Și l-a urmat așa de bine, că după doar două săptămâni devenea șefa filialei județene ieșene, înlocuindu-l pe Gabriel Grigore, care de atunci a dispărut din politică.
Iar în PMP
Puțin mai târziu, și șeful filialei municipale, Marian Berdan, a preferat să facă un pas în spate. Nu de alta, dar în partid atât Bogdănici, cât și Petru Movilă voiau să fie șefi. Până la urmă, a câștigat Movilă, iar Bogdănici a rămas doar purtător de cuvânt al partidului. N-a putut să se împace cu situația, așa că în februarie 2015 a plecat la UNPR. Fără explicații, că nimeni nu a reușit să o găsească la telefon să explice cum de a trecut taman la dușman. Zilele trecute, UNPR s-a unit cu PMP. Și așa, Bogdănici s-a întors de unde plecase. Voi, mai înțelegeți ceva?
