Alecu Chitaru, pitorescul fost milionar din zona Cotnariului, proaspăt eliberat din închisoare după ce a ispăşit şase ani de pedeapsă pentru că a băgat cuţitul în fundul directorului de la Domeniile Statului, atacă la baionetă statul român, cerându-i despăgubiri pentru suferinţele îndurate pe vremea lui Ceaşcă.

Pe scurt, Chitaru (foto) consideră că a primit rele tratamente din partea fostului regim comunist şi vrea să primească toate drepturile prevăzute de lege în cazul românilor persecutaţi politic. Iată prima stenogramă a dialogului purtat în instanţă între judecător şi Alecu Chitaru. E, desigur, doar un pamflet.

Judecător: Avem pe rol cauza Alecu Chitaru versus statul român. Petentul este în sală?
Alecu Chitaru: Prezent, domnule preşedinte! Sculaţi, voi oropsiţi ai sooorţii, acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soaaaartă, treceţi, batalioooane române, Carpaţii….

Alo, linişte, domnule Chitaru! Treceţi, vă rog, la subiect.
E-n regulă, domnule preşedinte, îmi făceam doar încălzirea pentru pledoarie. Oleee, oleee, Ceauşescu nu mai e…hm, hm. Gata, putem discuta acum. Onorată instanţă, aveţi în faţa dumneavoastră un om năpăstuit de regimul comunist!

Aveţi probe care să vă susţină afirmaţia?
Eu sunt proba cea mai clară că am fost maltratat psihic de dictatura ceauşistă. Uitaţi-vă la mine, citiţi tot ce s-a scris în presă despre persoana mea şi veţi constata că nu sunt un om întreg!

Ce-i drept, dacă mă uit şi la ultima dumneavoastră faptă, când aţi introdus un cuţit de 20 de centimetri în fundul unui director, nu pot pune mâna-n foc vizavi de integritatea dumneavoastră psihică.
N-am băgat niciun cuţit! Femeia de serviciu i-a pus directorului cu pricina o piuneză pe scaun. A fost un simplu conflict interetnic, dat fiind că directorul era ungur şi îi şi tăiase zece la sută din salariu.. Dar să revenim la cauza mea. Am fost un copil foarte cuminte, dar Ceauşescu m-a înrăit.

Cum aşa? De unde până unde?
În fiecare dimineaţă când plecam la şcoală, auzeam de la radio numai marşuri revoluţionare. De aia am devenit un rebel, lider al ţăranilor înrobiţi, cărora le-am dat şansa să mă aleagă primar la Cotnari şi preşedinte la Cotroceni, dar momârlanii m-au lăsat baltă, aruncându-mă în şanţul marginalizării publice.

Şi acum, ce doriţi de la statul român?
Nu vreau multe lucruri. De pildă, vreau să-mi se asigure şase luni pe an de tratament gratuit la Socola. Eventual, celelalte şase luni din an să le petrec într-un circuit prin podgoriile înfrăţite cu Cotnariul. Merit şi eu puţină odihnă după atâta luptă revoluţionară!