Pe lângă rostul ei firesc, de validare a noilor aleşi, prima şedinţă post scrutin a Consiliului Local Iaşi a prilejuit şi vânturarea în public a mai multor parlamentari aflaţi de multă vreme într-un con de umbră, printre care şi Daniel Oajdea, care a mirosit că e rost de puţină băgare în seamă pe gratis. După ce a strâns tot felul de mâini, mai mult sau mai puţin transpirate de emoţia întâlnirii, Oajdea şi-a aranjat şi o întrevedere şi cu Traian Dobre, om hârşit în ale politicii, pentru a mai pune ţara la cale, eventual o viitoare colaborare reciproc avantajoasă, măcar de tipul unei alianțe estivale.

Daniel Oajdea: – Ce surpriză, excelenţă, să vă întâlnesc! Vă rog să primiţi omagiile mele.

Traian Dobre: – Nu mai bate câmpii, Oajdea. Cum adică, surpriză, dacă chiar tu m-ai invitat în barul ăsta insalubru? Cum poţi numai OK o asemenea speluncă?

D.O.: – Of, nu vreţi deloc să trăiţi periculos. Normal că eu v-am invitat, dar am vrut să-i induc în eroare pe ăia care ne ascultă…ştii dumneata cine…

T.D.: – Las-o baltă, că nu ne bagă nimeni în seamă. Mai bine zi-mi scopul şi durata întâlnirii, că mă grăbesc să ajung în piaţă. Să ştii de la mine că poţi păcăli pe oricine, dar cu brânza proaspătă nu ai cum să te joci.

D.O.: – Asta mi-a plăcut întotdeauna la matale, că eşti apropiat de lucrurile astea omeneşti, simţi esenţa omului de rând, care ce vrea el? Potol şi băutură bună. Socialist adevărat, ce mai!

T.D.: – Ei, nici cu tine nu mi-e ruşine. Trăgeau la tine oamenii simpli, muncitori, ca muştele la laptele covăsit. Chiar mă gândeam zilele astea, ai fi un activist de bază al partidului nostru.

D.O.: – Gând la gând cu bucurie! Cu experienţa matale, plus ideile mele, minus ghinionul lui Geoană, am putea face o figură frumoasă. Aşa că vă propun să înfiinţăm o nouă formaţiune politică, să ne sacrificăm din nou pentru poporul ăsta harnic şi cinstit!

T.D.: – Mă bucur că eşti entuziast, dar află că am luat 0,9% la alegerile pentru primar. Jalnic, dar nici pensiei mele nu i-ar fi plăcut să fie indexată cu procentul ăsta.

D.O.: – Nu vă lăsaţi timorat de matematica asta absurdă. Doar nu suntem la evaluarea naţională, să ne măsurăm forţele prin teste grilă. Omul contează, el sfinţeşte urna! Uitaţi, deocamdată să considerăm întâlnirea noastră ca pe un aperitiv la marele ospăţ politic din care ne vom înfrupta în toamnă.

T.D.: – Treaba ta, dar eu am început să ţin o dietă bazată pe alimente sănătoase. Daniele, ascultă la mine: vine o vreme când nu mai putem mânca orice şi oricât, mai ales în public. Hai că plec la piaţă. Măcar acolo e rândul meu să fiu alegător. Trec printre târgoveţi, le privesc marfa şi zic “ăla, nu, ăla, da”… Ca-n politică!