Tocmai mă pornisem să-mi iau un covrig, când sună mobilul. Mă uit… hm, un telefon fix. Răspund şi… surpriză! De la cabinetul Preşedintelui Consiliului Judeţean, probabil secretara aia blondă şi antipatică, spre vârsta pensionării, aflu că nea Costică Simirad împlineşte 70 de ani. Şi că sunt invitat la o petrecere privată. „Veniţi?”, mă întreabă vocea. „Vin”, confirm eu, apoi închid. „Ce-a mai trecut timpul…”, mă gândesc, apoi încep să-mi amintesc de nea Costică, prin ’91 parcă. Era candidatul Convenţiei Democrate de la Iaşi. Visa la cai verzi pe pereţi, ca şi alţi contracandidaţi care-şi dădeau cu părerea dealtfel la Tele M, în emisiunile electorale. Dar, spre deosebire de ei, a reuşit să cucerească presa de partea lui, cu nişte propuneri concrete. „Ştiu că sunteţi vai de capul vostru. Am să vă dau câte o casă la fiecare”, zice nea Costică. Şi-a sărit presa în capul contracandidaţilor, de i-a făcut varză. Uite-aşa a câştigat Simirad alegerile, de-a ieşit primar al Iaşului. Nu fiindcă ar fi avut el un program politic grozav sau că-l ştia tot Iaşul de cal breaz, pur şi simplu întâlnirile alea de la TV au contat. Apoi nea Costică s-a ţinut de promisiune şi a dat case ziariştilor respectivi.

***

Au trecut mulţi ani de atunci. Simirad a albit şi a dat la spate nişte mandate de primar. Cât de benefice sau păguboase au fost pentru cei care l-au votat interesează mai puţin acum. Cert este însă că acum îl văd obosit şi fără chef. La o adică, e de înţeles, omul are o vârstă, a trecut prin multe. Poate că simte nevoia să se odihnească, poate că are şi nişte probleme de sănătate.

***

Apoi văd o mână de uneperişti, de-ai generalului Oprea, care tot trag de el şi-l împing într-o campanie electorală, pe care nu şi-o doreşte, dar care se anunţă destul de dură, zic eu. Băi frate, da’ ăştia chiar n-au mai găsit pe nimeni altcineva de s-au oprit la nea Costică?! S-ar părea că n-au iar asta spune multe despre viitorul acestui partid de buzunar.

***

Haideţi să vă mai spun una mişto! Culmea e că-i şi adevărată! Am râs de m-am rupt. Cică în noaptea dinaintea congresul PDL, când s-a reales Boc preşedinte, nişte delegaţi care trebuiau să meargă la Bucureşti au optat pentru varianta microbuzului pus la dispoziţie, gratuit, de filiala judeţeană a partidului. Şi vin delegaţii (o bună parte dintre ei), la 3 dimineaţa, la statuia lui Ştefan cel Mare de la Palatul Culturii. Şi ploua! Şi plouaaaaa! Turna cu găleata. Într-un târziu, s-au prins oamenii că au luat o mare ţeapă şi o parte dintre ei au plecat acasă, alţii la Bucureşti, prin mijloace proprii. Cineva a uitat să vorbească cu şoferul, probabil.

***

Există nişte voci răutăcioase care-l dau vinovat pentru pocinogul cu delegaţii muraţi de la Palatul Culturii pe Costică Şerban, directorul de la Palatul Copiilor. Bârfa ar fi asta: cică el ar fi spus că asigură transportul gratuit, numai că, între timp, şoferul autocarului, nefiind plătit pentru deplasare, a preferat să rămână acasă. Ca să vezi, aşadar, cum aveau să se strice cărţile senatoarei Mihaela Popa, care l-ar fi vrut pe Vasile Blaga preşedinte în locul lui Boc!