Dacă vă uitați la știri, cum facem și noi, nu se poate să nu fi văzut zilele trecute una de-a dreptul cutremurătoare. În județul Satu Mare, un tip de 36 de ani și-a înjunghiat mortal tatăl și și-a crucificat mama. Criminalul era deprimat de când cu patru ani înainte divorțase și își învinovățea părinții pentru faptul că a fost părăsit de soție. Din păcate e însă doar un caz dintre multe altele. Ce e cu depresia asta și cum de se poate ajunge la așa ceva?
În episoade
Din nefericire, statisticile sunt mai numeroase decât răspunsurile, atunci când vine vorba de această afecțiune. Mulți oameni nici nu o consideră boală. E normal să fii trist din când în când, la urma urmei. Iar când se adună toate deodată pe capul tău, de simți că-ți vine să-ți iei câmpii, se cheamă că ai o perioadă grea. Ca tot omul, nu? Dacă întrebi medicii, deja e altă treabă, chiar dacă ne gândim că medicii fac ei ce fac și tot îți găsesc ceva. Se consideră că e cea mai frecventă problemă mintală. Între 3 și 15% din populație se confruntă cel puțin o dată pe an cu episoade de depresie, chiar dacă doar puțini ajung la crimă. Noi vom discuta, firește, de depresiile „normale”.
Statistici
Incidența depresiei este vag estimată, pentru că cele mai multe cazuri nici nu ajung la medic. Media europeană a incidenței este de 5,8% și înclinăm să credem că vesticii sunt mai atenți cu sănătatea lor decât noi, deci cifra are șanse să fie apropiată de adevăr. Un caz din 20 ajunge să reprezinte o problemă serioasă atât pentru bolnav, cât și pentru cei din jur. Simptomele sunt cunoscute, dar de multe ori prea vagi pentru a fi remarcate: tristețe persistentă, sentimente de inutilitate, de vinovăție, tulburări ale somnului, adică fie insomnii, fie somn prea mult etc.
Apare și sezonier
Partea proastă e că nu prea se știe de ce apare, deci posibilitățile de prevenire sunt aproape egale cu zero. Într-un sfert din cazuri, la bază stă, într-adevăr, un eveniment nefericit. O femeie din opt suferă de așa-numita depresie post-partum, de după naștere. Acestea sunt cazurile cele mai urmărite de medici, pentru că nu rar se ajunge la sinuciderea mamei sau la pruncucidere, chiar dacă nu există niciun motiv, să-i spunem, rațional pentru un asemenea gest. Este vorba însă de tulburări hormonale inevitabile. Încă niște procente micuțe sunt atribuite cauzelor genetice, ereditare. Bolile grave, cum e cancerul, provoacă și ele depresii. Pentru această boală sunt învinuite și afecțiuni virale sau microbiene, cum sunt HIV, pneumonia virală și chiar boala sărutului, mononucleoza. De menopauză nu mai vorbim, că e tot o tulburare hormonală, ca și nașterea. Depresia apare și sezonier, la schimbarea anotimpurilor, mai ales între toamnă și iarnă, dar și între primăvară și vară sau la femeile necăsătorite, în jurul vârstei de 30 de ani. Apare și ca reacție la unele medicamente: cele împotriva hipertensiunii, contraceptive, analgezice, antiinflamatoare, stimulatoare sau supresoare ale apetitului alimentar. Ne oprim aici. Ideea e că orice nou studiu medical identifică noi cauze ale depresiei. E felul științific de a spune „habar n-avem de ce apare”.
Sfaturi vagi
Ceața în care bâjbâie medicina când vine vorba de depresie este evidentă atunci când îi întrebi pe doctori ce să facă ca să nu te apuce. Taie băutura, că alcoolul te predispune la melancolie, de parcă te-ai face cui în fiecare seară. Fă sport, de parcă atleții ar fi scutiți de nevroză. Evită stresul, de parcă ai putea să-l faci pe șef să nu se scoale cu fața la cearceaf. Râdem noi, dar treaba chiar e serioasă. O manifestare destul de frecventă în cazul bolii de care vorbim e tulburarea bipolară: depresie urmată de manie și retur. Exact cazul din Satu Mare.
Tratament medical
Ce se poate face? În primul rând, să intrați la idei dacă astenia de primăvară vă lovește toamna. Altfel spus, dacă vă simțiți trist mai des decât de obicei, indiferent care e situația conjugală sau cea de la serviciu. De multe ori, nu cearta cu soția provoacă depresia, ci invers, chiar dacă nu vă dați seama. Apoi, există medici care pentru asta sunt plătiți, iar dumneavoastră asigurat. Există tratamente medicamentoase, pentru că boala este la limita psihiatriei. Ce medicamente există însă, au efect lent, după 2-4 săptămâni, așa că se recomandă și psihoterapia. Nu, nu Socola. La asta se ajunge în cazurile grave, adică cele lăsate să se cronicizeze. De cele mai multe ori, sunt suficiente discuțiile cu un psiholog. E drept, nu suntem obișnuiți, precum americanii, cu psihologul sau psihiatrul personal, iar aceste servicii nu sunt decondate de stat la noi, chiar dacă e vorba tot de un tratament medical. E o reminiscență a regimului dinainte de 1989, când se considera că psihologia este inutilă, iar psihiatria e valabilă doar la cei care se cred Napoleon sau Ludovic al XIV-lea. Vremurile s-au schimbat, optica statului și a lumii, care pune semnul egal între psiholog și psihiatru, între deprimat și nebun, mai puțin. Chiar dacă sunteți sigur că nu v-ați strânge soacra de gât niciodată, nu vă culcați pe o ureche. Depresia este deja acuzată că provoacă boli cardiovasculare și chiar cancer. Până la noi studii care vor arăta că dă și ciroză sau carii.
