De aproape un an, peste 100 de organizații neguvernamentale se agită pentru a obține interzicerea fumatului în toate spațiile publice, inclusiv în restaurante. Ideea a ajuns la stadiul de proiect de lege și nu am auzit niciun deputat sau senator să spună că nu-l va vota. Sociologic vorbind, este un exemplu de ce poate face un lobby perseverent, chiar dacă vine din partea societății civile, pe care politicienii nu prea au obiceiul să o bage în seamă. Pentru fumători, ar trebui să fie un îndemn să se lase. Asta, dacă nu va avea efectul contrar, îndârjindu-i să fumeze cu orice prilej. Efectele se vor vedea în timp, în orice caz nu imediat. Până atunci însă, hai să vedem ce înseamnă în fond tutunul pentru noi și pentru România, în general. O treime din români fumează, deci în medie, fiecare dintre noi are un fumător în familie.

Al doilea drog
Dacă întrebi un medic penumolog, acesta îți poate turna cifre timp de un sfert de ceas, fără să se repete. Oficial, tutunul este al doilea drog ca prevalență în România, după alcool. Aproape 60% din români au fumat cel puțin o dată în viață. Jumătate din aceștia încă fumează. Un sfert dintre români fumează zilnic. E drept, cifra este în scădere pe ansamblu, dar fluctuează. Sunt mai puțini fumători decât în 2005, dar mai mulți decât în 2008. În general, procentul celor care se droghează crește în perioade de dificultăți economice, iar fumatul nu face excepție.

33.000 morţi pe an
Numărul mare de fumători face și ca numărul celor care mor din cauze legate de fumat să fie foarte mare. Acum doi ani, fumatul era învinuit pentru 15% din totalul deceselor, procentul urcând până la 24% în cazul bărbaților. Iar în categoria bolilor cauzate sau potențate de fumat intră tot felul de afecțiuni: bolile cardiovasculare, cancerul sau bolile pulmonare sunt doar principalele trei. Dintre cazurile de bronhopneumopatii obstructive cronice, fumatul este responsabil pentru 80%, spun medicii. Mortalitatea prin cancer pulmonar, provocat îndeosebi de fumat, s-a triplat în ultimii 25 de ani, la fiecare 16 minute un român murind din cauza acestei boli. Patru cincimi dintre cei care se îmbolnăvesc de cancer pulmonar sunt fumători învederați. În rezumat, se estimează că bolile cauzate de tutun conduc la pierderea vieții de către 33.000 de români în fiecare an.

Câştiguri mari
Ca orice viciu, de pe urma lui câștigă toată lumea, cu excepția celor care îl practică. În industria propriu-zisă a tutunului nu lucrează mai mult de 2.000 de oameni, dar aceștia pot spune că l-au prins pe Dumnezeu de un picior. E mai rentabil să lucrezi într-o fabrică de țigări decât să fii prefect sau primar de municipiu. În funcție de companie, salariile nete variază între 4.300 de lei și 8.400 lei lunar. În distribuția tutunului se câștigă totuși cam cu o treime mai mult decât în producție.

80% taxe
Statul câștigă cel mai gros. Poate și de asta, interzicerea fumatului în spațiile publice abia a avansat de la idee la proiect de lege în decurs de un an. Pe de o parte producătorii de țigări au făcut lobby împotriva proiectului. De cealaltă parte, statul nu se grăbește să piardă ceva din încasările de pe urma acestui viciu. Anul trecut, bugetul României a fost alimentat de industria tutunului cu 2,7 miliarde euro, suma reprezentând accize, TVA, taxa pe viciu și alte contribuții. De fapt, 80% din prețul unui pachet de țigări este reprezentat de taxe. Din toate încasările din accize, 40% sunt cele pe tutun.

De trei ori
Iar între noi fie vorba, statul îi jupoaie de trei ori pe bieții fumători. Întâi, percepe accize pe tutun. Apoi, le calculează la un curs de-a dreptul nesimțit. Un euro costă 4,47 lei. Accizele se calculează însă la un curs de 4,74 lei/euro, nivel al cursului care nu a fost atins de altfel niciodată. În al treilea rând, pe seama fumătorilor se colectează taxa de viciu, introdusă de Eugen Nicolăescu. La 10 euro pe mia de țigarete, din 2006 și până acum s-au plătit 11 miliarde lei în contul ei. Banii trebuiau să intre în dotarea spitalelor și în programe naționale de sănătate, inclusiv în programe de combatere a fumatului. Vrăjeală.

Contrabandă
Taxele enorme percepute pe țigări fac ca și contrabanda să înflorească. În acest an, se estimează că 19% din piața tutunului este reprezentată de contrabandă: o țigară din cinci. În fond, ar fi cam greu să-i explici unui fumător de ce să plătească 4-5 lei în plus pe un pachet de țigări, doar pentru a fi cinstit față de stat. Oricât de păzite ar fi frontierele, în fața imaginației contrabandiștilor, ele arată ca un șvaițer. Statul pierde anual 650 milioane de euro din neaccizarea țigaretelor de contrabandă. Pentru contrabandiști, afacerea rentează. Profitul este de cel puțin 100%, luând în calcul și pierderile din confiscări. Un pachet de Marlboro costă în Republica Moldova 15 lei moldovenești, adică 3,75 lei românești. Aici se vinde cu 10 lei. Din prețul final, cele trei verigi de mici contrabandiști înșirate între Combinatul de Tutun Chișinău și băieții de lângă piața Nicolina primesc doar câte un leu. Restul intră în buzunarele marilor contrabandiști. Și al vameșilor care închid ochii. Și îi închid bine de tot.