România tinde să devină o țară de doctori. Dacă până în anii `90, titlul de doctor se obținea foarte greu și după o perioadă lungă de timp necesar documentării, în ultimii ani numărul celor care au devenit doctori peste noapte a crescut ca ”ciupercile după ploaie”. De la mai puțin de 1.400 de titluri de doctor acordate până în 1990, s-a ajuns ca doar în 2011 să fie acordate aproape 6.000 de astfel de titluri, iar în 2016 să avem înregistrați peste 20.000 de doctoranzi.

Cum era
Înainte de 1989, conform unor studii, doctoratul era considerat mai mult o formă de consacrare, vârsta doctoranzilor fiind cu mult mai mare decât cea a doctoranzilor din prezent. În general, cei care urmau un doctorat se putea delimita în două categorii. O primă categorie era cea a persoanelor implicate în educație și cercetare. Cea de a doua categorie era formată din persoane angajate în sectorul de producție, care aveau o experiență profesională și încercau să o valorifice. De cele mai multe ori, scopul pentru care o persoană se înscria la doctorat era, în primul caz, o condiție de promovare în cercetare, în învățământul superior, iar în cel de-al doilea caz, dorința de a obține o anumită consacrare profesională sau o anumită poziție în societate.

Explozia
Începând cu anul 1990, sistemul de învățământ superior a cunoscut o expansiune, atât din punct de vedere al numărului de instituții, cât mai ales din punct de vedere al numărului de participanți. De la 48 de universități în 1990 s-a ajuns la 122 în anul 2004, iar de la mai puțin de 200.000 de stundeți în 1990 s-a ajuns la peste 720.000 în 2004. Tendința s-a păstrat cumva și în ceea ce privește persoanele interesate de a urma cursuri doctorale. Dacă până la Revoluție se puteau lăuda cu titlul de doctor doar 1.500 de persoane, la nivelul anului 2011, numărul acestora a ajuns la aproape 33.000.

20.440 doctoranzi
Cum cererea de doctorate a crescut enorm în ultimii ani, și infrastructura necesară s-a dezvoltat pentru a face față numărului mare de solicitări. Astfel, la nivelul acestui an, conform www.doctoranzi-romania.ro, există în țară nu mai puțin de 20.440 doctoranzi, cetățeni care lucrează la teza de doctorat în speranța de a obține râvnitul titlu. La nivel național există 197 de școli doctorale și 3.219 conducători de doctorat. În Iași, au școli doctorale mai multe universități. Concret, în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza există 13 școli doctorale, 137 conducători de doctorat și 748 doctoranzi. La Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa există o școală doctorală, 85 de conducători de doctorat și 307 doctoranzi. În cadrul Universității Tehnice Gheorghe Asachi funcționează 10 școli doctorale cu 167 conducători de doctorat și 849 doctoranzi. Pe listă intră și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad cu 2 școli doctorale, 57 conducători de doctorat și 264 doctoranzi. Și la Universitatea de Arte George Enescu există 3 școli doctorale, 18 conducători de doctorat și 109 doctoranzi.

La normă
Practic, doar la nivelul Iașului, în acest an sunt înregistrați aproape 2.300 de doctoranzi, coordonați de 464 profesori. „Trăim un paradox, pe de o parte doctoratul face parte din procesul Bologna, ca nivelul trei de studiu, şi tot mai mulţi studenţi intră la acest ciclu. Pe de altă parte, ne dorim ca lucrarea de doctorat să aibă o anumită relevanţă, cu alte cuvinte să fie o lucrare de înaltă valoare ştiinţifică. Or, asta înseamnă de fapt o consacrare într-un anumit domeniu. Ceea ce nu se întâmplă. Dacă ar fi aşa, am avea numai savanţi şi oameni de ştiinţă peste tot. Foarte multe lucrări de doctorat sunt obişnuite şi numai câteva sunt excepţionale. Or, eu aş pretinde de la cei obişnuiţi să facă o lucrare decentă şi proprie, să nu fie numai o însăilare”, spunea în 2014, conform gândul.info, Vasile Işan, fostul rector al Universității Alexandru Ioan Cuza. El a menționat atunci că doar două dintre facultăţile universității folosesc un soft de detectare a plagiatului şi că doar câteva dintre cele 13 şcoli doctorale de la universitate au cursuri de scriere academică.

Avantaje
Obținerea titlului de doctor vine și cu câteva avantaje. Astfel, pe toată durata activității, studentul-doctorand beneficiază de recunoașterea vechimii în muncă, dar și de asistență medicală gratuită, fără plata contribuțiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru șomaj, la asigurările sociale de sănătate. Totodată, este binecunoscut faptul că funcții precum asistent universitar, asistent de cercetare, lector universitar, cercetător științific și conducător de doctorat nu pot fi ocupate decât de persoane care dețin titlul de doctor. După obținerea titlului, unele categorii de bugetari beneficiază de sporuri importante la salariu.