După ce s-a remarcat ca tenor pe scena Operei din Iaşi, Andrei Apreotesei a început să-şi facă auzită vocea şi în calitate de director al Ateneului Tătăraşi, funcţie pe care o ocupă de mai bine de jumătate de an. Aptitudinile sale manageriale au fost exersate şi ca director al Festivalului Internaţional al Educaţiei din acest an, semn că omul are chef şi putere de muncă în domeniu. Astfel, Apreotesei pare a fi învăţat mult din experienţa directorială a fostei sale şefe, Beatrice Rancea, care a avut un mandat fabulos la conducerea Operei ieşene. Recent, cei doi au avut într-o cafenea o discuţie pe tema managementului artistic.

Beatrice Rancea: Bună, Andrei, sper că deja ai comandat cafeaua. Sunt foarte grăbită, mai am jumătate de oră până-mi pleacă avionul de Bucureşti.
Andrei Apreotesei: Sigur, şefa, ştiu cât de ocupată sunteţi. Aveţi atâtea pe cap, de când cu scandalul de la Opera din Capitală. Chiar, care mai este atmosfera acolo?

Trebuie să merg în vârful picioarelor, ca să nu deranjez taberele beligerante. Ce-i drept, experienţa dansului pe poante mă ajută enorm. De aia, cred că cel mai bun manager al unei instituţii culturale nu poate fi decât un balerin. Dar tu ce mai faci, cum te descurci la Ateneu?
Ce pot spune e că şi un tenor poate fi un bun manager. De pildă, eu ştiu cât de mult pot ridica tonul în faţa unui angajat afon, ce arie să cânt în faţa contabilului ca să-mi ceară un autograf pe extrasul de cont, cum să dau tonul la Corul vânătorilor atunci când pornim după sponsori şi multe altele. Prin urmare, vocalizele de la Operă m-au ajutat să devin o voce respectabilă în târg.

Bravo, mă bucur pentru tine. Dacă, cine ştie, nu-mi iese pasienţa cu Bucureştiul, mă întorc la Opera din Iaşi şi poate iniţiem un parteneriat între instituţiile noastre. Ştii, aş fi interesată de broscuţa ţestoasă pe care ai adus-o în trupa Ateneului. Cred că ar fi un bun simbol al efervescenţei vieţii culturale din târg. Un fel de Festina Lente, ne grăbim să fim cei mai tari din România, dar să o luăm o ţâră mai domol.
Mă bucur că deja aţi deprins din obiceiurile locului. După cinci ani petrecuţi aici, era şi timpul să vă daţi pe brazdă.

Chestie de contorsionism, de adaptare la condiţiile de mediu. M-am săturat să fiu lebăda neagră. Dar, gata, e timpul să plec spre Bucureşti. Tu ai grijă ce faci la Ateneu. Nu uita să-ţi menţii antrenamentul corzilor vocale. Să bei câte două ouă crude dimineaţa, da? Dar le bei, nu faci gargară, că din ăştia gargaragii e plin showbizul!