Totul a început acum 12 ani, în cartierul Metalurgie unde locuia Q-Bo. Andrei Ciubotă, pe numele său real, se trage dintr-o familie de oameni muncitori și cu mult bun simț. Mai are încă doi frați, unul mai mic, iar celălalt mai mare. De mic, i-au plăcut muzica și arta, a urmat Liceul de Artă Octav Băncilă din Iași. Visul său a fost mereu să cânte, l-a atras muzica hip-hop, a început ca toți puștii care încearcă asta prin a scrie versuri în scara blocului, pentru că ai lui, ca toți părinții, nu înțelegeau și nu agreau fenomenul. Cum era talentat la desen, a început să facă graffiti, cu tot ce presupune această artă, adrenalină, mesaj și fuga de poliție. Era talentat și la vremea respectivă si-a creat un renume solid atât pe pereții din oraș cât și pe alți pereți din alte orașe. Acum face graffiti pe piele, cu acul, în cel mai modern salon de tatuaje din oraș.
Cum ai început să faci tatuaje?
M-am apucat de tatuaje încurajat de prieteni, am făcut asta cu aparate improvizate, în condiții greu de imaginat atât pentru mine, cât și pentru doritorii de tatuaje. Iniţial le-am făcut gratis, apoi pe diverse beneficii minore ca târziu să fac din asta un mijloc de trai decent și cinstit, dar foarte periculos și, din păcate, ilegal. Am muncit mult, am avut ambiție și, deși foloseam motorașe de casetofon, arcuri de pix transformate în ace ”sterilizate” la brichetă și cadre din diverse metale confecționate manual, nimeni în foarte mulți ani nu s-a îmbolnăvit. Doritorii se înghesuiau mai ceva ca la pâine caldă în scări de bloc unde veneam în întâmpinarea lor cu aparatul legat la o baterie de mașină de 12 volți pentru a putea servi prompt și eficient pe toată lumea.
Ai avut parte de vreun moment tensionat?
Renumele meu a crescut foarte rapid pe stradă, dar odată cu renumele apar amenințările, constrângerile, frica și chiar disperarea în momentul când am fost răpit, dus într-o locație izolată, departe de oraș, și forțat să tatuez sub amenințarea unui pistol la tâmplă. Am scăpat ca prin minune după ce am făcut o treabă excelentă. Deși eram flămând, umilit și devastat psihic, am reuşit să mă întorc acasă, unde am continuat să tatuez.
Mediul în care lucrezi cât de diferit este de cel „corporate”?
În toți anii de când fac asta am văzut atât de multe încât aș putea fi foarte ușor personajul unui film de acțiune … american. Am fost forțat să văd violența domestică, violența de orice natură în general, m-am expus la riscuri foarte mari în ce privește integritatea mea fizică, am îndurat stress la care mulți ar ceda doar să audă așa ceva, am fost amenințat, umilit și de multe ori tratat prost și furat la bani, dar încetul cu încetul am reuşit să îmi impun respectul și să îmi selectez clientela.
Unde ai ajuns graţie pasiunii tale?
O vreme am plecat în Italia tot pentru tatuaje, iar apoi în Marea Britanie unde, deși am fost apreciat și am câștigat foarte mulți bani, nu am stat prea mult și m-am întors acasă în Iași mânat de dor de familie și de cei dragi și de dorința de a face ceva pentru țara unde m-am născut.
Cum a început Q-Bo Ink din Iaşi?
Împreună cu un prieten vechi de zece ani, Gabi, am pus bazele salonului. Gabi a făcut cumpărături, curățenie în salonul improvizat în sufragerie, reclamă pe facebook, a spălat vase, a pregătit cafele clienților și a socializat cu ei, am întocmit împreună și un caiet de programări făcut dintr-o agendă a unei mărci de produse cosmetice rămasă în casă de la o fostă prietenă de-a lui și am realizat, după ceva vreme, că avem o mini afacere foarte bănoasă pentru doi tineri care trăiesc aproape de o viață contra curentului. Ne-am gândit că, pe baza faptului că sunt apreciat ca artist tatuator atât în țară cât și în unele zone importante din Europa, precum ar fi Londra, Amsterdam sau Italia unde am lucrat destulă vreme, să scriem un proiect de salon și să-l propunem unui investitor la fel de ”nebun” ca și noi. Astfel ne-am pus pe dat telefoane, mail-uri și organizat întâlniri și în doar trei zile am reuşit să convingem pe cineva. Astfel s-a născut primul concept cu adevărat artistic din această zona culturală.
