Fiindcă vedem că, cu excepția acelorași obsesii eco-civice de dreapta, opinia publică și-a cam pierdut interesul față de războiul dintre „teiști” și „a-teiști”, ne asumăm noi, Bârfa de Iași – portdrapel al deontologiei jurnalistice și apărători ai dreptului la corecta informare pe malurile Bahluiului –, sarcina și onoarea de a vă informa asupra unuia dintre cele mai importante subiecte cu care ne-am confruntat în cariera noastră. Iată jurnalul de front al ultimei săptămâni:

Atenție, vorbește ministrul!

După ce ne-a făcut bucuria (să zicem) de a ne onora (să admitem și asta) cu prezența de câteva ori în ultimele săptămâni – ba la Galelele UNITER, ba pe șantierele de la Mitropolie și Palat, ba pe la Galele Operelor –, ministrul liberal al Culturii, Daniel Barbu, n-a avut ce face și și-a dat încă o dată cu părerea despre pietonalul Ștefan cel Mare. (Sigur, n-a făcut-o chiar așa, de capul lui, dintr-un entuziasm irepresibil, ci ca răspuns la aceeași întrebare care îi fusese adresată, de către aceiași ziariști, și în urmă cu câteva săptămâni, când lăudase felul în care se văd monumentele din zonă. Demnă de remarcat și insistența ziariștilor cu pricina: când știi ce o să ți se răspundă, fiindcă ți s-a mai răspuns o dată, de ce mai întrebi?!) Ei bine, ministrul a cuvântat cam așa: „Pietonalul este un mare proiect al primăriei, l-am văzut în urmă cu două săptămâni când am fost la Iaşi. Nu cunosc proiectul cu atare, vorbesc doar ca pieton. Mi se pare un proiect foarte frumos şi din câte aud de la prietenii din Iaşi, e un proiect ambiţios care va schimba faţa oraşului în bine. (…) Acuma, sigur că ieşenii sunt cei mai buni judecători, cei mai buni critici ai proiectului. Eu, unul, ca vizitator mă bucur să văd când merg pe stradă biserica Trei Ierarhi. Nu se vedea, era acoperită de vegetaţie. Sigur, teii sunt frumoşi, dar parcă mai frumoasă e Trei Ierarhi şi noua vegetaţie o pune în valoare. E o părere de vizitator, nu una competentă”.

De pieton, de șofer sau de pasager, competentă sau nu, este, totuși, o părere de ministru, ceea ce ar trebui să fie suficient; că doar nu pe criterii de competență au fost aleși cei mai mulți dintre membrii Executivului… În rest, și noi ne bucurăm că mănăstirea Trei Ierarhi se vede bine. Și mai tare ne-am bucura, însă, dacă la fel de bine s-ar vedea și Palatul Culturii pe care, atins de un orb al găinilor care nu are nimic de-a face cu dioptriile ocheanelor ministeriale, se pare că Barbu nu-l mai are deloc în vedere…

Intervine eroul cu cash la gură

Iar dacă ministrul, în cel mai rău caz, a făcut un efort de diplomație pentru a nu-și irita aliații social-democrați din Palatul Roznovanu, junele său subordonat de la Institutul Național al Patrimoniului, liberalul Alexandru Muraru, nu s-a putut abține să nu arunce niște fitile. (Evident, ca răspuns al aceleiași întrebări, pusă de același ziarist, dar de această dată la televiziunea de un euro). Iată cu cât simț civic combate tânărul: „Ne-am întors cu 20 de ani în urmă. Nu există o strategie, nici consilierii locali n-au fost informaţi. Ştie cineva ce se vrea acolo? Nu ştie nimeni. Abia acum se face un concurs de idei. Dacă era în Tecuci nu era nici o problemă, dar în Iaşi teii reprezintă identitatea simbolică a acestui oraş. S-a recurs la plantele astea plângătoare, specifice monumentelor funerare. Am fost la Paris, la Stuttgart, nimeni nu-şi imaginează acolo aşa ceva. La Iaşi a fost un abuz, pentru că o amendă de 60.000 de lei nu este o întâmplare”.

Nu putem să nu ne gândim că, la cei 30 de ani ai săi, Muraru s-a lăsat purtat de pulsiunile belicoase ale tinereții, că, pe românește, l-a cam luat gura pe dinainte. La fel de posibil e ca acesta, om cu doctorat și studii prin străinătate, să se fi lăsat pradă acelei prejudecăți potrivit căreia intelectualii români e musai să fie de dreapta, ecologiști, cu simț civic și nonconformiști.

Pe de altă parte, nu putem ignora nici împrejurarea că o alianță politică, fie ea și de 70%, nu este, totuși, o căsătorie din dragoste: da, avem interese comune, chiar ne respectăm, dar asta nu înseamnă că nu-ți văd defectele și, dacă ți-o iei în cap, nu ezit să ți le reamintesc. Ca atare, nu putem respinge cu totul zvonurile cum că Muraru ar fi fost îndemnat, discret, să reamintească șefilor social-democrați ai Primăriei că – vezi, Doamne – nu există doar ei în oraș și că liberalii, aliați până una, alta, au propria identitate și viziune. Cum, însă, ne îndoim că îndemnul a venit taman din partea șefului liberalilor ieșeni, ministrul Transporturilor, nu-i exclus ca acesta din urmă să-i amintească junelui nemulțumit cam ce înseamnă disciplina de partid; eventual, cu argumente de natură familială, că nu degeaba a scris presa că frații Muraru sunt „gemenii secreți ai lui Fenechiu”.

Ce zice boborul

În ceea ce ne privește, dincolo de șopârlele și amabilitățile politice, suntem de acord cu constatarea ministrului Barbu cum că, până la urmă, „ieşenii sunt cei mai buni judecători, cei mai buni critici ai proiectului”. Iar fiindcă „ieșeni” nu înseamnă doar aceia care fac scandal pe Facebook și pe bloguri, ci o comunitate mult mai numeroasă, opiniile acesteia nu pot fi identificate, științific, decât prin sondaje. Iată că un astfel de sondaj ne-a căzut pe mână zilele trecute, un studiu destul de serios, făcut la Universitatea din Copou și care, n-o să credeți, n-a fost comandat de Palatul Roznovanu.

Ei bine, cam două treimi dintre ieșeni sunt de acord cu transformarea bulevardului Ștefan cel Mare în pietonal, iar cei mai mulți tocmai pentru că au un loc de plimbare în plus și pentru că li se pare că, astfel, Mitropolia și Palatul Culturii se văd mai bine. Există, evident, și nemulțumiri, dar cea mai mare temere a bahluienilor (cam o treime dintre aceștia) e legată de aglomerarea celorlalte străzi din buricul târgului. De dorul teilor plâng cam 15-20% dintre cei intervievați; nu e puțin, dar de aici până la revoluția pe care o văd unii e cale lungă…

Pupăza din tei

P.S. Vedem că, între timp, mesajele și lozincile „teiste” au părăsit rețelele de socializare și blogurile și s-au refugiat pe cănile de ceai. Iată ce mărturisire a fost imortalizată pe o astfel de ceașcă: „În timp ce-mi beau ceaiul aștept să înflorească teii. Tot n-am altceva mai bun de făcut”. Așa ne gândeam și noi, că unii chiar n-au altceva mai bun de făcut…